• 0260 671253
  • office@centruturisticplopis.ro

Arhivă autor

Am fost acolo…

Și o fost tare fain…

Organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului, evenimentul are scopul de a promova obiectivele turistice, obiceiurile și meșteşugurile din judeţul Sălaj, promovarea gastronomiei sălăjene, precum şi informarea asupra ofertei agenţilor economici din domeniul turismului, din Municipiul Zalău şi din judeţul Sălaj.

Mulțumim organizatorilor acestui eveniment pentru invitația și sprijinul pe care ni l-au oferit!

Noi am fost cu pită de casă și chioaște și pălincă.

CIMT Plopiș

Haidaț pă la noi!

Deschideți lada cu zestre sălăjeană!

Produs al unei unei simbioze între oameni, locuri, tradiții și gastronomie, cea de-a patra ediție a evenimentului ”Haidaț pă la noi! Deschideți lada cu zestre sălăjeană!” va avea loc sâmbătă, 21 septembrie 2019, între orele 10:00 – 17:00, în Piața 1 Decembrie 1918 (Platoul de marmură). Primăria Municipiului Zalău, prin CNIPT Zalău, invită, astfel, sălăjenii să sărbătorească împreună Ziua Mondială a Turismului.

Parteneri ai evenmentului sunt Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus, primăriile și centrele de informare turistică din orașul Șimleu Silvaniei și din comunele Buciumi, Carastelec, Crasna, Creaca, Hereclean, Letca, Mirșid, Măeriște, Nușfalău, Pericei, Plopiș, Sălăţig, Șamșud, Zimbor.

Una dintre activitățile din cadrul evenimentului la care sunt așteptați participanți, și un mod inedit de promovare, este folosirea cărților poștale pe care sunt imprimate imagini ale obiectivelor de interes turistic și care pot fi trimise gratuit, cu mesaje persoanelor dragi aflate în țară sau în străinătate.

CIMT Plopiș

Sfântă Mărie Mică la Iaz

Primăria și Consiliul Local Plopiș vă invită să sărbătoriți 

Hramul Bisericii Ortodoxe și Bisericii Greco-Catolice

Evenimentul va avea loc în localitatea IAZ, la Căminul Cultural duminică 8 septembrie începând cu ora 16:30.

Invitați:

Ansamblul Artistic Profesionist ”POROLISSUM” Zalău, alături de soliști

Invitat special:

Denisa Minodora Rolnic

SEMNIFICAȚIE:

Biserica Ortodoxă și cea Greco Catolică din satul Iaz poartă hramul Nașterii Maici Domnului, sărbătorit anual pe data de 8 Septembrie, evenimentul fiind cunoscut și sub denumirea de

”Sfântă Mărie Mică”.

Vă așteptăm cu drag!

CIMT Plopiș

Crăițe sau ”învăscute”

Ciupercile sunt niște organisme enigmatice și destul de puțin studiate.
Ciupercile nu sunt nici animale, nici plante. Ele constituie o grupă specială, proprietățile lor chimice sunt specifice atât plantelor, cât și animalelor.

CRĂIŢA (Amanita caesarea) una dintre cele mai gustoase ciuperci ce cresc în România.

Crăiţa mai este cunoscută sub următoarele denumiri: ouşor, burete domnesc, roiniţa sau ciuperca lui Cezar, iar în zona Munților Plopiș i se zice învăscută.

O putem întâlni în pădurile de foioase în principal în arboretele de stejari dar şi în pădurile de amestec. Apare întotdeauna în pădurile cu expoziţie sudică unde beneficiază o mare perioadă de timp de căldura soarelui. Preferă solurile nisipoase cu apa freatică la suprafaţă. Apare de obicei în luna iunie şi poate fi găsită chiar şi în luna septembrie Ea poate fi întâlnită de la câmpie şi până la munte.

Crăiţa este catalogată de ciupercari ca o trufă comestibilă de calitate superioară. O recomandă carnea ei moale şi fragedă şi gustul ei deosebit. De menţionat faptul că pălăria se poate curăţa destul de uşor cuticula ei fiind netedă şi lipicioasă dar se drsprinde de pălărie uşor. Este printre puţinele ciuperci care prin uscare nu îşi pierde calităţile gustative şi terapeutice ci din contră acestea se accentuează. Se pot consuma şi crude.

Vă recomandăm să fiți foarte atenți la orice specie de ciuperci consumați!

CIMT Plopiș

HAI–HUI prin Munții Plopișului

Această poveste o punem la cale duminică 23 iunie de la ora 09:00, în Făgetu, comuna Plopiș din județul Sălaj.

Nu rata șansa de a vedea peisaje minunate, de a savura polișneak-ul slovăcesc și gustoasele pampușka!

 

Cireșele amare nu au fost nicicând mai dulci!

CIMT Plopiș

FESTIVALUL CIREȘELOR 2019

Ediția a IV-a, 23 iunie 2019, Făgetu – Plopiș – Sălaj

Suntem onorați să vă adresăm invitația de a participa la „Festivalul Cireșelor” – Ediția IV-a, eveniment ce va avea loc duminică, 23 iunie în localitatea Făgetu.

În speranța că programul dumneavoastră  vă permite, vă așteptăm cu drag!

         

Cu deosebit respect,

Primar, 

Criste Nicolae

PROGRAMUL EVENIMENTULUI:

Ora 9.00 – 13.00HAI-HUI prin Munții Plopișului

                            – Tur ghidat cu bicicleta – 17 km

                             – Cross-ul Munților Plopiș – 5,2 km

Ora 13.00 – 13.30 – Pauza de masă

Ora 13.30 – Deschidere oficială

Ora 13.45 – 14.00 – Școala Gimnazială Făgetu

Ora 14.00 – 14.10 – Grădinița Iaz

Ora 14.10 – 15.00 – Ansamblul folcloric „Șacanka și Șacane” din Slovacia

Ora 15.00 – 16.00 – Ansamblul „Someșul” Jibou

Ora 16.00 – 16.20 –  Ansamblul „Terbete”

Ora 16.20 – 16.50  – Soliștii vocali:

  • Denisa Prunean
  • Diana Hărăstășan
  • Lorena Chiorean
  • Geanina Monica Sabou
  • Oana Sabău
  • Silvana Pocola

Ora 16.50 – 17.05 – Ansamblul „Cerovina” – Valea Cerului

Ora 17.05 – 19.00 – Ansamblul Folcloric „Meseșul” – invitat special Cornel Borza

Ora 19.00 – 20.00Sergiu Chirilă and Band

Prezentator : Diana Gherman

Organizatori:                                                                                                                  

Primăria Comunei Plopiș

Centrul de Informare și Marketing Turistic Plopiș

Parteneri:

 

 

 

 

 

HAI–HUI prin Munții Plopișului

– invitație la mișcare –  călare (pe biciclete) sau pe jos (cross)

într-o frumoasă poveste de vară!

O zi de vară cu voie bună, locuri frumoase, motive și gusturi tradiționale, în care ne-am propus să vă oferim ocazia de a vă bucura de natură printr-un tur ghidat cu bicicleta, sau un cross  ( probă sportivă de alergare ) într-o atmosferă deosebită, în care să redescoperim tradiții și gusturi păstrate de oamenii din această zonă.

Această poveste o punem la cale duminică 23 iunie de la ora 09:00, în Făgetu, comuna Plopiș din județul Sălaj.

În traseul poveștii noastre am cuprins câteva surprize faine care sperăm să fie pe placul dumneavoastră!

Nu vor lipsi peisaje minunate, obiceiuri și oameni faini, precum și gustoasele cireșe amare pe care doar la Făgetu le găsești.  

 Înscrierile sunt deschise online, pe pagina  – www.centruturisticplopis.ro, ultima zi de înregistrare fiind vineri 21 iunie 2019 – ora 24:00.

 Turul cu bicicleta este o cursă necompetitivă, pe un traseu unic de aproximativ 17 kilometri, deschis tuturor participanților indiferent de abilități.

Cross-ul Munților Plopiș este o cursa de alergare pe asfalt și teren variat, necompetitivă, pe un traseu de aproximativ 5,2 km dedicat familiilor și prietenilor.

Te așteptăm duminica 23,06,2019, dimineața, de la ora 9:00, în fața bisericii din Făgetu, comuna Plopiș!

 

 

CIMT Plopiș

Copacul

Stejarul, un arbore foarte rezistent, cunoscându-se exemplare, care au supravieţuit de-a lungul multor secole, are o îndelungată istorie de utilizare ca medicament.

Este un arbore cu o coroană largă, neregulată a cărei circumferinţă grandioasă poate măsura până la 12 m, având ramuri puternice, bine dezvoltate. Are tulpina dreaptă, înaltă de până la 45 m. Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai. Frunzele au aspect caracteristic având 5-7 perechi de lobi rotunjiţi. La fel de caracteristice sunt şi fructele, ghindele în formă de ou şi care se coc de toamna. Scoarţa este de culoare brun-închis, adânc brăzdată. 

CIMT Plopiș

De Paşte

 Fiecare lună de primăvară are ceva specific ce o face potrivită pentru anumite tipuri de activităţi.

Sfintele Sărbători de Paşte sunt aşteptate cum se cuvine, după o veche rânduială, pe care sătenii comunei o respectă cu sfinţenie. 

După slujba din biserică, masa în familie cu mâncarea şi obiceiurile specifice acestei sărbători, am ieşit prin împrejurimile comunei, la o scurtă mişcare şi „reâncărcarea bateriilor.” 

Nu este nevoie de mult pentru a te încărca de primăvară. Trebuie doar să petreci timp în mijlocul ei, la pădure, pe pajişti, pe dealuri, oriunde, dar afara!

CIMT Plopiș

Ultima moară din Iaz?

”Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” ori „derivaţie de rîu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii.” 

sursa – www.enciclopediaromaniei.ro

CIMT Plopiș

Primăvara în pădure

Te-ai întrebat vreodată cum se simte primăvara în pădure? Oare poți simți mișcarea fiecărui mugur de pe crengi, care se luptă să îmbobocească? Oare se simte freamatul fiecări flori care dorește să își scoată capul din zapadă? Oare te poți conecta cu adevarat la întreaga rețea de viață a pădurii, simțind prin propriile vene cum totul renaște?

Unde poate fi mai frumos spectacolul primăverii decât în pădure! După ce toate au hibernat în liniştea iernii, primăvara şi-a trecut pe deasupra vălul său magic şi toate au început să înverzească şi să înflorească! Şi vietăţile au început să mişune, iar cântecul păsărelelor se aude la tot pasul. În curând vom căuta umbra codrului şi liniştea neasemuită a pădurii, departe de toată agitaţia stresantă a oraşului.

CIMT Plopiș

Mlaștina de la Iaz

Mlaştina formată prin alunecări de teren de acum 8-10.000 de ani, dispune de un strat de depuneri de polen, purtători de informaţii. Este o adevărată comoară pentru cercetătorii care studiază evoluţia pădurilor în ultimii 10.000 de ani.

Pe suprafaţa mlaştinii a fost identificat muşchiul de turbă, planta carnivoră Roua cerului şi un număr mare de gândaci, printre care şi o noutate pentru fauna ţării noastre.

În jurul mlaştinii se dezvoltă arbori seculari cu aspect de parc dendrologic. Apa, de culoare maronie-negricioasă, călduţă cu proprietăţi terapeutice, a fost apreciată înainte de 1989.

Aici au funcţionat Băile Iaz recomandate celor cu afecţiuni reumatice şi cu boli ai sistemului nervos periferic. Acum micro-staţiunea de odinioară este în paragină, în câţiva ani va fi înghiţită de mlaştină.

Curajoşii se pot apropia de luciul misterios al apei negricioase, unde vor avea parte de peisaje inedite.

Mlaştina Iaz este o rezervaţie naturală floristică, faunistică, paleontologică şi peisagistică, cu suprafaţă de zece hectare şi o adâncime a mlaştinii de 5,1 metri.

Galerie foto 10 feb. 2019! 

CIMT Plopiș

În așteptarea primăverii

Iarna începe să-și piardă din puteri lăsând loc primăverii. Ca urmare a creșterii temperaturilor, plantele și animalele ies din starea de hibernare în care s-au aflat toată iarna. Copacii încep să pompeze sevă înspre ramuri pentru a produce frunze, flori și lăstari noi. Plantele care  provin din bulbi își au energia înmagazinată în bulb, iar odată cu încălzirea vremii încep să formeze frunze și flori – cum este cazul ghioceilor.

Primăvara începe oficial cu ziua de 1 martie. Anul acesta, însă, primăvara ne-a făcut numai cu ochiul, acum la început de februarie, dar este posibil încă să se ascundă și să facă loc gerului și viscolului. Dar nu-i nimic. Până când se decide să se lase văzută și admirată în deplinătatea ei, noi vom merge cu gândul către amintiri din alte primăveri, pe care le-am trăit deja.

Și dacă viața stă mereu sub semnul primăverii, atunci să ne bucurăm de soare, de lumina primăverii și de ce ne oferă natura în acest anotimp miraculos!

“Primăvara este când îți vine să fluieri chiar dacă pantofii îți sunt plini de nămol”. (Doug Larson)

CIMT Plopiș

Hora Unirii la Plopiș

Primăria comunei Plopiș, Centrul de Informare Turistică Plopiș și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj (CCAJS) prezintă spectacolul folcloric „Hora Unirii la Plopiș” cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române. Duminică, 27 ianuarie 2019, de la ora 12, la căminul cultural din localitatea Plopiș va evolua Ansamblul folcloric Meseșul al CCAJS cu soliștii vocali Elena Petruș, Lucreția Bolba, Valeria Suciu, Alexandra Antal, Andrei Gaidoș, Adriana Baciu Bonțe și Camelia Cherecheș. Dirijor: prof. Dorel Ciobanu. Coregrafia dansurilor: Radu Mureșan. La finalul spectacolului va avea loc tradiționala Horă a Unirii.

Vă așteptăm cu drag!

CIMT Plopiș

PĂSCĂLIE SAU CARTE DE ZODII

CE NE AȘTEAPTĂ ÎN VIITOR?

Află din vise viitorul… Știai că un număr îți poate oferi… Vezi previziuni astrale pentru zodia ta… Cel mai precis horoscop… Ce îți rezervă astrele…

De secole omenirea caută explicații la coincidențele stranii dintre vise și realitate. Să fie imaginile din somn, premoniții ale viitorului…
Totodată, pentru fiecare OM există un semn zodiacal atribuit în funcție de data nașterii.
Fiecare zodie se bucură de calități incontestabile, însă toate cele 12 semne astrale au și defecte.

Conceptul de zodiac își are originea în astrologia babiloniană, iar mai târziu a fost influențat de cultura elenistică. În funcție de astrologie, fenomenele cerești se referă la activitatea umană pe principiul „cum e sus, așa și jos”, astfel încât semnele sunt făcute să reprezinte modurile caracteristice de exprimare.

Chiar dacă în ultimi ani, datorită accesului facil la informație, aceste lucruri sunt foarte bine promovate și chiar exploatate financiar, ele sunt mai vechi decât vă puteți imagina.

Poate, pentru cei care cred în ele pot fi foarte importante…
Iată mai jos câteva pagini scanate dintr-o carte numită PĂSCĂLIE sau CARTE DE ZODII, dedicată acestor ”învățături” vechi tipărită în anul 1914. 

Păscălia este lista oficială bisericească care anunța data serbării Paștilor, pe mai mulți ani. Stabilirea datei serbării Sfintelor Paști se stabilea după o serie de calcule astronomice, întocmite de către Biserica din Alexandria, și se comunica tuturor Bisericilor, prin „epistole pascale”. Aceste date erau consemnate în acte numite „Păscălii”.

Cartea cuprinde aproape 200 de pagini de informări, învățături, pilde, sfaturi și multe lucruri foarte interesante. Vom reveni și cu alte informații!

CIMT Plopiș

La mulți ani!

Noul an să vă fie presărat cu realizari remarcabile, împliniri, fericire și nu în ultimul rând sănătate!
Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea din suflet, căldura sărbătorilor din inimile noastre.

Un An nou fericit!

Echipa Centrului de Informare și Marketing Turistic Plopiș

CIMT Plopiș

Dealul Cucleu

Cercetare arheologică:

Stațiunea arheologică cercetată se află la NV de centrul localității, la cca. 500 m N de pârâul „Valea Mare”. Este vorba despre un promontoriu mai greu accesibil pe laturile sudică, vestică, respectiv estică, dar bine articulat de dealurile aflate la N de pârâul amintit, printr-o amplă şa de legătură. Stațiunea este cunoscută din vara anului 1997 când a fost descoperită cu ocazia unei privegheze de către colegii Sanda şi Dan Băcueţ-Crişan de la Muzeul din Zalău. În momentul debutului sondajelor arheologice o porţiune din versantul sud-vestic al dealului era vizibil afectată de eroziunea naturală şi de acţiunea oamenilor. În acest sector ne-am propus să începem investigarea arheologică deoarece în profilul martorului de eroziune era vizibil un strat de cultură din care au fost adunate materiale arheologice în repetate rânduri. Ne-am propus pentru început lămurirea apartenenţei culturale a locuirii şi obţinerea unor date referitoare la stratigrafia sitului în acest sector. Iniţial a fost deschisă o casetă (C. 1) cu dimensiunile de 4 x 3,5 m, iar apoi o alta (C. 2) de 4 x 1,5 m aflată 1 m NV de prima. Nevoile financiare (şi lipsa mâinii de lucru) nu au permis sondaje mai ample în această primă etapă. Din păcate, s-a putut constata că în acest sector stratul de cultură a fost distrus cu ocazia unor lucrări vechi de terasare a versantului pentru viticultură. S-a păstrat un strat de cultură doar pe porţiunea dintre terase (unde nu s-a intervenit mecanic), dar având aspectul unor scurgeri produse probabil în momentul executării lucrărilor respective. Acest strat a fost mai bine evidenţiat în profilul nordic casetei C. 1 şi în caseta C. 2. În acest strat a apărut majoritatea covârşitoare a materialelor arheologice. 

Ceramica reprezintă categoria cea mai bine reprezentată numeric. Este vorba însă doar de fragmente de dimensiuni reduse, puţine exemplare pretându-se la o restaurare parţială. Datorită caracteristicilor solului (acid şi umed) majoritatea fragmentelor sunt prost păstrate. În cazul categoriei de uz comun avem de-a face cu vase de provizii de dimensiuni medii cu buza uşor răsfrântă, lucrate dintr-o pastă omogenă, bine arsă. Drept degresant s-au utilizat în acest caz pietriş şi bucăţi de mică iar suprafeţele nu sunt finisate (în majoritatea cazurilor aceste vase au o suprafaţă zgrunţuroasă). Decorul acestei categorii se reduce la alveole pe marginea răsfrântă a buzei sau la brâuri alveolate dispuse imediat sub buză. Într-un caz avem de-a face cu un decor de linii incizate în zig-zag dispuse pe interiorul buzei. Ceramica categoriei fine este lucrată dintr-o pastă omogenă, bine arsă, În amestec cu nisip fin şi paiete de mică. Suprafeţele sunt de obicei netezite, dar slipul a dovedit o slabă aderenţă. Apar mai ales străchini-castroane, chiar şi un exemplar cu buza lobată, dar sunt bine reprezentate şi aşa numitele ulcele (Chidioşan). Decorul acestei categorii este mai bogat, vădind totuşi o accentuată „lipsă de inspiraţie”. Apar mai ales caneluri oblice, de diferite lăţimi, precum şi benzi haşurate „în reţea” sau simplu cu linii înclinate, precum şi triunghiuri realizate din linii incizate. Un element important îl reprezintă apariţia decorului tip „besenstrich ” precum şi a celui realizat în tehnica „kammstrich” pe câteva fragmente. În afara fragmentelor ceramice mai sus descrise au fost descoperite un fragment de rotiţă din lut şi un aşa numit „cap de băţ”. O singură piesă de metal a fost descoperită în campania anului 2001- o dăltiţă plată din bronz (L – 4,6 cm, l max. – 1cm), asemănătoare celei descoperite în nivelul 2 al aşezării de la Derşida „Dealul lui Balota”. 

Sursa:  Cronica cercetărilor arheologice din România

CIMT Plopiș

Magia toamnei

Am pornit fără să ştiu exact unde merg, dar cu gândul de a surprinde în câteva poze, culorile toamnei. Curcubeele acelea de frunze, dar nu pe marginea unei străzi din oraş, ci undeva în mijlocul naturii, departe de zgomot, departe de confortul acela care te face să ai impresia ca el e cel mai important şi pentru care, fără să-ţi dai seama, îţi pierzi timpul şi sufletul şi viaţa uneori.
Toamna deja şi-a intrat serios în rol şi padurile de fag din Mulţii Plopiş sunt parcă vopsite de un copil, în roşu, galben şi portocaliu. Printre goruni, stejari, sau fagi însă, brazi invidioşi parcă pe culorile calde stau totuşi drepţi.
Fiecare anotimp are frumuseţea lui, natura se metamorfozează de fiecare dată…la fel cum, fiecare etapă a vieţii omului are frumuseţea ei. Frunzele ce cad, simfonia de culori, nostalgia inimii, parfumul roadelor… fac parte din miracolul naturii.
Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie şi atâtea minuni se petrec…Uneori, „ea” este o “vară” întârziată.

CIMT Plopiș

Haidaț pă la noi

Am fost invitaţi pentru a treia oară la acest evenimentul “Haidaţ pă la noi! Deschideţi lada cu zestre sălăjeană” şi ne-am simţit tare bine. Este un eveniment al prieteniei şi bunei dispoziţii. Noi am participat cu produse tradiţionale specifice zonei noastre, încercând să punem în valoare tradiții culinare, culturale și folclorice specifice Văii Barcăului.

Cu speranța că am stârnit interesului celor care au trecut pe la standul nostru pentru promovarea rețetelor de bucate tradiționale care sunt moștenite din generație în generație, bucate pregătite cu ocazia anumitor sărbători de peste an sau pur și simplu în mod obișnuit, le mulțumim organizatorilor și așteptăm următoarea ediție!

CIMT Plopiș

File din istoria localității Făgetu

Autor: Rolnik Martin

În timpul Imperiului habsburgic și apoi Austro-Ungariei, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în partea de Nord-Vest a Ardealului mai ales, dar și în ținuturile Bucovinei, au venit grupuri de slovaci pe aceste meleaguri de pe teritoriul actual al Slovaciei, mai ales de pe partea de Nord-Vest din ținutul „Orava”. Unii au venit ca mici meseriași, întemeietori ai micilor fabrici de sticlă. Aceștia și-au denumit localitățile unde s-au așezat cu numele de Huta. Așa de exemplu avem localitatea Huta-Bogdana din județul Sălaj, unde până în anul 1947 populația de etnie slovacă a ajuns la peste 70 de familii. Tot așa avem localitățile: Huta-Șinteu, Huta-Voivozi, din județul Bihor; Marca-Huta, județul Sălaj; Huta-Certeze, în județul Satu-Mare. Unii dintre cei veniți au fost mici meseriași. Alții au fost aduși aici ca tăietori de lemne și li s-a promis că vor primi terenul pe care-l vor defrișa, în schimbul altei renumerații, pentru munca prestată. Trebuie să nu uităm că în acea perioadă ținuturile de unde au plecat de pe teritoriile de astăzi ale Slovaciei, atunci a fost o mare secetă. Incendiile prin satele cu căsuțele lor de lemn au fost foarte dese. Populația numeroasă care a fost, relativ, acolo pe aceste ținuturi, nu a mai putut să trăiască din pământul ce l-au cultivat acolo. De aceea, s-au dus cu speranța că o să aibă o viață mai bună sau cel puțin urmașii lor pe unde au auzit că este de lucru. Între cele două războaie mondiale au plecat mulți în Brazilia. În ziua de rămas bun s-au întâlnit lângă biserica lor. Acolo a fost plâns și jale. Unii au plâns că rămân aici, alții că pleacă. Cei care s-au hotărât să plece peste Ocean au rugat să li se tragă clopotele de la biserică, deoarece pentru ei drumul spre Brazilia se putea termina undeva pe mare sau oriunde nu vor avea parte de înmormântare creștină. Apoi, după 1947-1948, mulți au fost repatriați, dar nu pe teritoriul de unde au plecat strămoșii lor, ci au fost duși la granița dintre Cehia și Germania sau Cehia și Austria, în satele și casele de unde au fost izgoniți cu forța familii de etnie germană. Astfel, guvernul cehoslovac a reușit să facă „gard viu” din familii de slovaci aduse din România sau din alte zone ale Europei. Foarte puțini au rămas atunci aici și în localitatea Făgetu-Sălaj. Dar faptul că atunci familiile s-au orientat conform credinței creștine și nu și-au omorât copii mici doar concepuți, au reușit ca să se reînnoiască aceste localități. Apoi au venit anii 60, după ce Ceaușescu a ajuns la putere și s-au construit în Aleșd, județul Bihor, două fabrici mari: „Refractara” și „Combinatul de ciment”. În aceste condiții, mulți locuitori din zona Făgetului, dar și a localității Șinteu, județul Bihor, au plecat să lucreze în aceste fabrici și așa s-au format comunități destul de mari de slovaci în localitățile bihorene Aștileu, Peștiș, Lugașul de Jos și câteva familii în Urvind. Au devenit, astfel, locuitorii acestor localități. În special în Aleșd s-au stabilit mulți slovaci. Apoi, în anii 70, când politica lui Ceaușescu și a regimului comunist a fost ca în schimbul unei anumite sume de bani ce a plătit statul german (capitalist) pentru fiecare persoană sau familie – lucru care s-a făcut dar nu s-a spus oficial -, în satele de unde au plecat cei de etnie germană din Banat, au început să vină familii de slovaci din Bihor și Sălaj. Aceasta pentru că li s-a promis o viață mai bună, fiindcă acele C.A.P.-uri au avut ogoare roditoare și oamenii din zona Sălajului și a Bihorului au fost foarte harnici. Așa s-au repopulat aceste sate rămase după cei de etnie germană cu familii slovace din zona noastră. Dar pe lângă familii slovace au venit în aceste sate și familii din zona Moldovei și a Olteniei. Așa sunt satele: Brestovăț, Vukova, Bacova, Butin, Gătaia, județul Timiș, Țipar, Șintea Mică, Fântânele. Au mai plecat și în localitățile unde și până atunci au fost localnici de etnie slovacă (de exemplu Nădlac, Peregu Mare și Semlac – județul Arad). Să ne întoarcem la localitatea Făgetu-Sălaj. Inițial această localitate s-a numit Valea Ungurului (Magyarpatak). Și slovacii i-au spus Madarpotok sau numele slovac Gemelcicka. Localitatea a avut această denumire până în anul 1960. Atunci, conducătorii județului Sălaj s-au hotărât să schimbe numele localității noastre în „Făgetu” sau „Codreni”. Localnicii de aici au acceptat mai bine denumirea de „Făgetu”, în loc de „Codreni”. În această denumire s-au simțit mai loviți decât cu denumirea de „Făgetu”. Localitatea Făgetu are mai multe „districte” și se întinde pe o suprafață de 40 km pătrați. Are forma literei Y. Partea de jos a acestei litere o formează porțiunea care ne leagă de comuna Plopiș. Până în Hurez, din comuna Plopiș avem 7 km. Până în comuna Plopiș avem 9 km. Părțile de pe litera Y – cele două brațe – au peste 10 km. Cel din stânga este vecin cu comuna Borod, iar cel din dreapta merge spre localitatea Șinteu, județul Bihor. Făgetul este chiar pe marginea județelor Sălaj și Bihor: de comunele Borod, Aușeu ne desparte doar drumul. Și în aceste comune, mai ales în comuna Borod, județul Bihor, în satul Șerani, avem multe familii de etnie slovacă. Pe teritoriul Făgetului sunt: o școală cu clasele I-VIII, în centrul localității Făgetului, aproape de clădirea bisericii și a clădirii casei parohiale. Aceasta este școala nr. 1 din Făgetu. – o școală cu clasele I-IV (școala nr. 2) a fost construită de guvernul slovac în anul 1936, cu acordul autorităților statului român. Ea se găsește pe brațul stâng al literei Y. Pe brațul drept al literei Y se găsește școala nr. 3 din Făgetu. Construită de statul român acum 35 de ani. – tot pe teritoriul județului Sălaj, într-o casă particulară, se găsește școala Luncșoara-Râturi. Aceasta aparține de Inspectoratul Școlar al județului Bihor. Și acum în timpuri de criză sunt la Făgetu aproximativ 150 de elevi. Școala nr. 1 a fost construită în anul 1872 de Episcopia romano-catolică de Oradea și prin parohia ce s-a înființat aici peste câteva decenii, Episcopia a organizat învățământul în această școală, plătind și învățătorul. În actele din Cartea Funciară figurează sub denumirea Kozsegi iskola – școala comunală. Registrele cu plata Învățătorului din aceste timpuri, cât și documentul școlii, denumit Kronika Skoly nr. 3 (Cronica școlii nr. 3) atestă aceasta. A fost scrisă de învățătorul Rončiak Gejza, originar din satul Marca-Huta, județul Sălaj, care a fost aici învățător în anul 1947. Mărturia acestei cronici scrise în limba slovacă o voi traduce aici: „Încep să scriu această carte de amintiri în timpul când mulți dintre connaționalii noștri slovaci au părăsit România și se întorc în țara lor de baștină – Cehoslovacia. Ei pleacă din patria în care au venit înaintașii lor în anul 1800. Ei au fost slovaci săraci, pe care sărăcia i-a obligat să plece din țara lor și să meargă să-și caute pâine în ținutul care lor le-a fost străin, necunoscut. Au venit în regiunea plină de păduri, pe dealuri care astăzi le vedem lucrate – Valea Ungurului, în slovacă Gemelčička, în ungurește Magyarpatak. Baronul Banffy i-a primit cu bucurie ca forță de lucru de care a avut nevoie. Drumul (călătoria) din patria de origine a fost foarte greu. Copii lor și lucrurile mici pe care le posedau și le-au adus pe spatele lor. Au venit pe jos. Numai unii dintre ei au avut căruțe. Banii care i-au avut asupra lor i-au ascuns în ruda căruței, gândindu-se că vor fi prădați pe drum de oameni răi. Prenumele primilor care au venit aici sunt: Vavra, Munka, Sojka. Hečko, Michalčak, Podhora, Dekret, Tisoň, Merčak, Valiček, Kurek (aceasta din urmă a avut și porecla Oravec – deci provine din Orava). Aceștia toți au fost tăietori de lemne. Au tăiat pădurile și pe locul defrișat, posesorul acestor păduri simple din lemn și de cele mai multe ori au avut doar o cameră (izba) și de aceea în denumirea actuală a localnicilor, oamenii nu spun dom la denumirea casei, ci izba. (Corect este Casa=Dom, Izba=Cameră – nota autorului acestor pagini). Acești oameni, după ce și-au construit căsuța din lemn, pe lângă casă au scos rădăcinile și buturugile ce au rămas după tăierea copacilor. Fiecare și-a curățat cu toporul și știoaca (sapă de rădăcini) atât cât a avut putere el și familia sa. Căsuțele au căutat să le facă undeva lângă un izvoraș, deoarece nu a existat o sursă de apă sigură, vreo vale. Astfel au început să-și cultive cartofi, ovăz, secară, în acest ținut sărac și pietros. Astăzi (anul 1947) localitatea mai are 128 de familii care în total au 865 de suflete, toți de etnie slovacă. Cea mai apropiată gară de tren este la Nușfalău, la 20 km de Făgetu. Localitățile vecine cu Făgetu sunt: Plopiș la 8 km; Valea Tărnei la 4 km; Șerani la 8 km. Aparținem de raionul Nușfalău și județul Sălaj, cu centrul în Zalău, la 48 km. Notariatul și Oficiul Poștal este la Plopiș, la 8 km. Localitatea este răsfirată pe o mare suprafață. Casele sunt departe una de alta. Singurul drum care este aici este cel din Borod spre Plopiș. Distanța dintre case este de 200-400 m și până la 1.000 m. Este foarte greu să se deplaseze localnicii în caz de nevoie. Nici sluga comunei nu poate cu toba să înștiințeze pe toți localnicii despre veștile care trebuie să le spună. Cel mai bine de a-i informa pe oameni se face duminica în biserică. Dacă totuși în timpul săptămânii, sluga satului suflă goarna de pe deal, cei care îl aud știu că trebuie să vină la adunare. Satul are 40 km pătrați. Districtele acestui sat sunt: Kuty, Pletica, Socek, Dealul lui Petru, Podoskola, Salajka, Ursula, Grohotiș, Măgura, Varatik, Dosokuty, Polanky. Casele mici sunt construite din lemn cu acoperiș din paie sau scândură. Alte case mai noi au fost făcute din pământ bătut în forme din scândură și apoi au fost acoperite cu șindrilă. Acestea aveau deja trei încăperi. Un pridvor, iar din pridvor a fost cameră spre stânga și una în dreapta. Așa aceste case au primit denumirea „casa în două capete”. De obicei familia în timpul zilei a fost în pridvor și seara s-au culcat, fiind mulți, și în pridvor și în camerele alăturate. Casele au ferestre mici 30 x 40 cm. Înlăuntrul casei este următorul aranjament: în pridvor este un cuptor care servește la făcut pâine. În unele locuri așa este construită încât unii copii au pe acest cuptor și locul de dormit. În timpul iernii și în timpul zilei sunt aici pe cuptor și locul de dormit. În timpul iernii și în timpul zilei sunt aici pe cuptor copii mai mici. Pe laturile camerei sunt paturi făcute acasă de stăpânul casei sau de alții. În mijlocul camerei este masa și pe lângă masă sunt lavițe (bănci). Scaune nu sunt și dacă totuși undeva sunt, atunci unul sau două. Deasupra patului, în fiecare casă au și leagănul pentru copil, confecționat din pânză de cânepă prinsă cu patru colțuri pe grinda tavanului. Se folosește mai ales noaptea, pentru ca mama să poată dormi. Cu ajutorul unei sfori se pune în mișcare acest leagăn. Într-o casă locuiesc și 7-8 persoane. Imediat lângă casă este grajdul pentru vaci și oi. Grajdul este mic. Lângă grajd este șura în care este fân. Porcii sunt ținuți într-un coteț. Curtea nu este îngrădită. Nu au fântâni adânci – fântâni săpate. Cei mai mulți se alimentează cu apa ce curge din izvoraș. De aici beau apă și animalele din gospodărie. Pe lângă casă sunt mulți pomi fructiferi. Cei mai mulți sunt pruni, peri, meri sau cireși. Dacă anul este bun și sunt cireșe multe, atunci ei își fac țuică de cireșe. Pământul este slab roditor. Oamenii cultivă cartofi, ovăz și secară. Acolo unde sunt penți mari, producția este și mai slabă datorită faptului că apa de ploaie spală ce e bun în acest pământ. Oamenii trăiesc mai mult din tăiatul lemnelor și din arderea lemnului pentru a obține cărbune. Pentru aceasta sunt nevoiți să cutreiere pădurile țării. Pământul este arat de două ori pe an. Au pentru aceasta un plug cu schimbător (pentru a putea ara în pantă și a nu face curse în gol cu animalele care trag plugul). După ce este arată o pantă, oamenii fac acolo pe o suprafață arată câteva șanțuri care să stăvilească apa de ploaie, să nu le spele panta și să nu le strice terenul arat. Suprafața arată este apoi dată cu grapa. Nu este nivelată și cu cilindru. Nu se folosesc îngrășăminte chimice. Se aplică gunoiul de grajd în fiecare an, pentru că ploile din toamnă reușesc să spele pământul arat. Primăvara, cartofii sunt plantați cu plugul: se pun în brazdă și apoi se acoperă cu plugul. Secara semănată trebuie curățată de spinii tineri care apar pe ogor. Secerișul este făcut cu coasa sau cu secera. De cele mai multe ori aceasta fac femeile, deoarece soții și feciorii lor sunt prin pădurile țării la lucru. Ovăzul și secara ce se cultivă este bătut (treierat) cu un utilaj numit „Rapcaci”. Acesta este mânat de 4 bărbați (ei sucesc doi câte doi pe fiecare parte a utilajului o roată care pune în mișcare osia acelui utilaj, pe care sunt prinși dinți. Unul din bărbați alimentează manual utilajul cu grânele secerate (snopuri de ovăz sau secară). Iar 10-12 oameni cu furca în mână prin ridicarea cu furca a paielor ce vin din utilaj, fac boabele să cadă pe pământ din aceste paie. Rotirea utilajului este foarte grea. De aceea, cei ce sunt la rotirea utilajului sunt schimbați din 15 în 15 minute. Secara este bătută cu țepii. Aceasta e o unealtă formată dintr-un par lung de 2 m și altul de 50 cm, legate între ele cu sfori de piele. De aceea, este astfel prelucrată secara, deoarece în acel utilaj se sfarmă paiele, pe când dacă se bate snopul de secară cu țepii, paiele rămân lungi și pot fi folosite frumos la acoperișul caselor și a grajdurilor. Îmbrăcămintea este confecționată de localnici. În special de către femei. Încearcă să cultive cânepă cât mai multă. Toamna o prelucrează acasă. Iarna cu „kolovrat” fac fire din cânepă (din fuior). Apoi cu utilaj-război de țesut își fac pânza necesară. Cei care au oi, din lâna lor reușesc să facă postav tot cu mijloace primitive proprii. Totodată, încearcă, cu mijloace proprii, să-și facă și utilajele necesare pentru gospodărie. În împrejurime nu sunt fabrici. Toți locuitorii sunt săraci. De aceea nu fac deosebire între ei. Lucrează împreună și se bucură împreună. Și la necaz sunt tot împreună. În Valea Ungurului (actualul Făget – n.n.) sunt două școli: una nouă în districtul Kuty și cealaltă veche în districtul Salajka, lângă biserică. Școala nouă a fost construită de Republica Cehoslovacia în anul 1936. Școala veche a fost construită în anul 1872 de biserica romano-catolică, mai concret de Episcopia romano-catolică de Oradea. Până la războiul mondial nu s-a pus accent prea mare pe învățătură. Oamenii au fost săraci. Nu prea au văzut rostul învățăturii. Apoi, majoritatea învățătorilor ce au predat în școala veche au fost de etnie maghiară. După primul război mondial, în școala veche au predat următorii învățători: 1) Ștefan Rohnak, în perioada 1918-1923; 2) Eugen Domokoș, în perioada 1923-1928; 3) Ida Stydl, în perioada 1928-1931; 4) Rudolf Docolomansky, în perioada 1931-1934; 5) Ștefan Kapitz, în perioada 1934-1939; 6) Ștefan Smolak, în perioada 1939-1940; 7) Ilona Szidl, în perioada 1941-1943; 8) Margita Kovacs, în perioada 1943-1945; 9) Pavel Pohanka, în perioada 1945-1947; 10) Adela Bachrata, în anul 1948. Școala din districtul Kuty a fost construită în anul 1936. În această școală au activat: 1) Vavro Zoričak, în perioada 1936-1938; 2) Vojtech Spendla, în perioada 1939-1940; 3) Pavel Pohanka, în perioada 1943-1945; 4) Alfonz Ferenčik, în perioada 1945-1946; 5) Ludovit Slopak, în perioada 1946-1947; 6) Zita Valaskova, în perioada 1947-1948. Chiar dacă școala a fost construită în anul 1872, locuitorii acestei localități sunt rămași destul de mult în urmă din punct de vedere cultural. Numărul analfabeților este mare. Cauza acestui flagel poate fi: 1) războiul mondial; 2) localitatea împrăștiată pe suprafață mare; 3) situația săracă a familiilor de aici. Până în războiul mondial și pe perioada acestuia la școală nu s-au predat cursurile și dacă câteodată da, atunci au fost făcute ocazional. Tații acestor copii au fost pe front, iar mamele au avut și așa multe greutăți cu asigurarea hranei și a celorlalte lucruri necesare copiilor lor. Așa au neglijat școala. Unii sunt departe de școală, uneori la peste 7 km. Dacă este o iarnă grea, din cauza zăpezii mari, copiii vin la școală foarte greu. În anul 1946 o lavină de zăpadă a acoperit 3 copii dintr-o familie, care s-au dus la fântână după apă. Au fost găsiți morți a doua zi, cu ajutorul multor oameni care au sărit în ajutor să-i caute. Din cauza sărăciei mari, tatăl familiei este incapabil să asigure haine potrivite pentru fiecare copil ca să meargă la școală. Deseori, băieții care au deja 13-14 ani sunt luați în păduri la tăiat lemne (manual) pentru a câștiga bani pentru ei și întreaga familie. Totuși, s-au găsit și părinți care și-au trimis copii la studii medii. Aceștia sunt Martin Trojak și Francisc (Alexandru) Chromek. Copii lor studiază în Șimleu Silvaniei la gimnaziu. În anul acesta (1948) cele două familii nu și-au mai trimis copii la studii, deoarece așteaptă să plece definitiv în Cehoslovacia. Chromek și-a trimis feciorul la școala slovacă din Nădlac (ciclul II), deja în anul VII. Locuitorii de aici sunt foarte religioși. Vin la biserică pe jos și 7-10 km. Biserica este totdeauna plină duminica și în sărbători. Toți sunt de religie romano-catolică. Nu se prea obosesc cu cititul cărților și a revistelor. Gândurile tuturor se rotesc doar pe lângă ideea cum ar pleca cât mai repede de aici. Până acum (deci 1947-1948) au plecat de aici 2020 persoane. O mică parte a plecat deja în anii 1945-1946. Au plecat în Slovacia și de acolo în Cehia. Dar, cei mai mulți au plecat în cadrul acțiunii organizate de Comisia de repatriere. Aproape toți sunt în raioanele Krumlov, Susice, Prachatice, Cheb, Vimperk. Unii dintre ei, cu timpul, s-au mutat în Slovacia, în raioanele Dunajska Streda și Turcian-sky sv. Martin. Majoritatea celor care au plecat sunt mulțumiți că au plecat. Aproape fiecare din ei și-a lăsat aici o anumită avere sau rudelor rămase aici sau în custodie statului român. Acolo aceasta nu li se recunoaște. Sunt și alte cauze pentru care ei plâng că au plecat. Este nevoie de timp ca să se obișnuiască cu condițiile și cu situația de acolo. Multora le este frică că se vor răzbuna pe ei acei germani care au fost nevoiți să-și părăsească casele, averea din aceste localități din Cehia și să plece forțat în Germania. Locuitorii de alte etnii, care au locuit cu ai noștri în Făgetu, se despart greu de cei care pleacă în Cehia. Aceasta deoarece au trăit aici împreună greutățile și bucuriile. Astfel, s-a format, cu timpul, între ei și o prietenie sinceră. Locuitorii de aici își aduc aminte cu mare cinste de cei care au participat la binele localității lor: preotul David Kornel, învățătorul Rudolf  Docomansky sau cantorul Karol Mondek”. (Până aici este cronica de la școală – n.n.).

Sursa: https://www.caietesilvane.ro/articole/1786/File-din-istoria-localitatii-Fagetu-Salaj.html

Iulie 2012

CIMT Plopiș

Sfânta Maria Mare

Sărbătoarea Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului este cunoscută de toți creștinii în acest fel deoarece Sfânta Fecioară nu a murit, ci s-a ridicat mai presus de ea cu ajutorul Fiului ei. Mulți creștini nu cunosc faptul că Maica Domnului este singura dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are parte de o rânduială liturgică de înmormântare, asemănătoare cu cea a lui Hristos.

La Plopiş se cei plecați se întorc acasă să se revadă cu cei dragi. Tot azi, vei găsi musafiri invitaţi la fiecare casă de om gospodar. Chioaştele (sarmale) sunt nelipsite, mai ales în această zi, din meniul fiecărui plopişan!

 

 

CIMT Plopiș

Iaz, satul morilor pe apă

Peisaje ce par rupte dintr-o poveste, mirosul pădurilor de brad, rezervaţia naturală „Mlaştina de la Iaz”, „Băile Iaz” – băi cunoscute pentru efectele lor terapeutice, obiceiurile şi folclorul zonei bine conservate şi nu în ultimul rând „Muzeul de Artă Populară al Ligiei Alexandra Bodea”, fac din satul Iaz una dintre cele mai atractive sate ale judeţului Sălaj. Satul Iaz aparţine de comuna Plopiș, aşezat în partea de sud-vest a judeţului Sălaj.

Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz.

Valea Iazului se varsă în râul Barcău pe teritoriul localităţii Boghiş.

Trebuie menţionat faptul că satul a fost împărţit în două părţi: Iazul de Jos şi Iazul de Sus („Felső”, „Alsó”), ambele corespund Iazului din zilele noastre. De altfel azi se disting trei părţi: Iazul de Sus sau Groşi, Iazul de Jos împărţindu-se şi el în două părţi – Iaz şi Cehal.

Ipoteze privind originea numelui Iaz – toponimul este identic cu apelativul românesc iaz „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” sau „derivaţie dintr-un râu spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În localitatea Iaz au existat înainte mai multe mori pe apă (Viluchi, Neoachi, Teofil şi a Torji), dar şi piuă şi fierăstrău (a Torji).

Autor: Cristian Borz

Sursa: http://www.caietesilvane.ro/articole/2228/Iaz-satul-morilor-pe-apa.html

Moara ocupa un element aparte în cadrul comunităţii săteşti, precum crâşma, aşteptând rândul la măcinat, ţăranii aflau ultimele veşti din sat, pe care apoi le comentau fiecare după puterile sale.

CIMT Plopiș

Istoria uitată

În jurul anului 1920 s-a decis să se investească în industria prelucrării lemnului. Datorită comunității numeroase de slovaci care erau cunoscuți drept buni tăietori de lemne, firma elvețiană La Roche a decis să investească în zona Făgetu (comuna Plopiș). În 1920 a fost construită pe ruta Iaz-Nușfalău mocănița care transporta lemnul tăiat de slovaci spre fabrica de cherestea de la Nușfalău.

Traseu anevoios prin pădure

Traseul mocăniței era unul anevoios. Ecartamentul îngust măsura 30 de kilometri și era parcurs de locomotivă cu abur rezultat din arderea lemnului cu care era alimentată. Calea mocăniței pornea din pădurile situate la înălțimi de peste 700 de metri din vârfurile Munților Plopiș și străbătea Valea Iazului, cu suite și coborâșuri prin toți afluenții văii. Mocănița cu vagoanele pline de lemn poposea într-o zonă mărginașă a localității Iaz, pe drumul spre Făgetu de unde sutele de muncitori se aprovizionau cu alimente și bunuri necesare traiului de munte de la magazinele organizate de comunitatea evreiască din zonă. Apoi își continua drumul anevoios prin abur și fum, pe la mica așezare de la Preoteasa. Pleca apoi spre Boghiș, unde mai poposea câteva minute, și într-un final se oprea la celebra fabrică de cherestea din perioada interbelică de la Nușfalău, unde întregul material lemnos rezultat din tăierea fagului era descărcat din zecile de vagoane.

Fabrica de cherestea de la Nușfalău

Perioada de glorie a industriei lemnului din zona sud-vestică a județului Sălaj era confirmată și de apariția fabricii de cherestea de la Nușfalău. Fabrica era situată în apropiere de gara din Nușfalău, pentru ca vagoanele care porneau din valea Iazului și străbăteau înălțimile munțiilor Plopiș să poată descărca fagul tăiat la Făgetu de către slovaci. Fabrica era în plină dezvoltare. Se ocupa de prelucrarea materialului lemnos. Întâi, lemnul se fierbea în cazane, pentru a putea fi mai apoi modelat. Apoi se tăia și prelucra pentru traverse de cale ferată și podețe. În cadrul fabricii exista și o secție unde se construia mobilier pentru diferite utilități, de la birouri până la mobilier de uz casnic. Fabrica avea sute de muncitori, cu precădere din localitatea Nușfalău dar și din zonele limitrofe.

Ce a mai rămas din ce-am avut

Mocănița de la Iaz și fabrica de cherestea de la Nușfalău au dăinuit 28 de ani, timp în care s-a dezvoltat o puternică industrie a lemnului în sud vestul Sălajului. Lemnul din pădurile Iazului prelucrat la întreprinderea de la Nușfalău era apreciat atât în țară cât și peste hotare. Zona unde era amplasată fabrica era apropiată de granița nord-vestică cu Ungaria. În 1939, în momentul în care a început a doua conflagrație mondială, utilitatea mocăniței și a fabricii a fost schimbată, la fel ca restul fabricilor de pe teritoriul României. Mai marii vremii n-au mai avut nevoie de mobilă ci de armament pentru armata ungară, după cedarea Transilvaniei de Nord. Așa că au tranformat-o în fabrică de armament. Fabrica, la fel ca trenul ce străbătea sud-vestul județului, a fost însă naționalizată forțat în anul 1948. Acela a fost și momentul în care a început declinul industriei lemnului din zona Plopiș-Nușfalău.

Urmele unei civilizații a lemnului

În ziua de astăzi au rămas doar urmele unei civilizații a lemnului, care pare să fi dăinuit în sud-vestul Sălajului în urmă cu mii de ani, nu cu zeci. Declinul a început la 1948 când regimul Stalinist a fost instaurat în întreg teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic. Astăzi a rămas doar ruină. Mergând spre cascadele de la Iaz se mai pot vedea prin pădure urme ale ecartamentului elvețian. În zona Boghișului se mai observă, pe drumurile lăturalnice ale satului, urme din podețele pe care mocănița le străbătea în drumul spre Nușfalău.

Sursa: Graiul Sălajului

Plopiș

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1227, când satul apare sub numele de Bozia-Gemelchen,

Iaz

Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” ori „derivaţie de rîu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii.

Prima atestare documentară a satului Iaz este din anul 1342 sub denumirea de Jáz, voievoda ipsorum (olacorum) de Jazi et ceteri olaci de eadem, Jazi, Jaz. Satul în acea perioadă aparţinea de Cetatea Valcăului.

Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz. Tot aici se află Fântâna Lăzuranilor.

Sursa: http://www.caietesilvane.ro/articole/2228/Iaz-satul-morilor-pe-apa.html

Făgetu 

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1830, când satul apare sub numele de Valea Ungurului. Alte atestări documentare provin din anii 1850 Valia Ungureaszka, 1854 MagyarpatakValea ungurească, 1964 Făgetu.

Localitatea a fost înfiinţată prin colonizarea în zonă a slovacilor, de către împărăteasa austriacă Maria Tereza (1740-1780). Aceştia au fost aduşi din Slovacia pentru defrişarea pădurilor şi au primit ca răsplată locurile defrişate, pe care s-au aşezat.

CIMT Plopiș

Aceste fotografii vechi…

Aceste fotografii vechi au un farmec aparte și ne transpun într-o lume enigmatică, care putem spune că e pe cale de dispariție, despre care, unii dintre noi am auzit doar din cărți sau poveștile bunicilor.

Într-o lume în care aproape oricine are o cameră foto, obsesia pentru imagini este mai mare ca oricând. În urmă cu aproape un secol, însă, fotografia era ceva extrem de rar, iar cei mai mulți oameni nu erau fotografiați niciodată.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut mereu o fascinaţie pentru fotografie.  Imaginile de mai jos sunt adevărate mărturii ale modului în care trăiau oamenii în acele vremuri.

Crezi că cunoști pe cineva?

 

CIMT Plopiș

Festivalul Cireșelor 2018

S-a încheiat a III-a ediție a Festivalului Cireșelor de la Făgetu, comuna Plopiș. 

Mândri de peisajul din această zona a Sălajului, am vrut să afle cât mai mulţi ce frumuseţi se ”ascund” pe aceste meleaguri, ce tradiții și obiceiuri dăinuesc în zonă și cât de frumoase sunt toate acestea, puse la un loc.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au vizitat, celor care ne-au sprijinit în organizarea acestui eveniment, partenerilor, voluntarilor și nu în ultimul rând comunității locale, fără de care acest eveniment nu ar fi avut loc.

 

CIMT Plopiș

Activități

Festivalul Cireșelor 2018

Tur ghidat cu bicicleta

Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 9:00 la ora 12:00

Vă propunem participarea cu familia sau grup de prieteni la această activitate de recreere. În cadrul turului ghidat, se vor vizita obiectivele turistice marcate pe hartă, iar cei înscriși vor beneficia de gustări și suveniruri locale! Înscrierea este de 20 lei/persoană.

Cross-ul munților Plopiș 

Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 9:30 la ora 12:00

Această acțiune va fi atât pentru minori, care vor avea o linie de finiș la 3 km, cât și pentru majori, care vor alerga pe distanța de aprox. 10 km. 
Vor fi zone de hidratare, precum și o ambulanță în caz de situații neplăcute. Participanții vor primi tricouri, apa și toate cele necesare unei bune organizări. Taxa de participare este de 25 lei/persoană.
 
Prânz tradițional
Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 14:00 la ora 16:00
Prânz tradițional cu bucate alese pregătite după rețete locale. Masa se va servi la Făgetu, într-o locație pitorească.
Înscrierea este 20 lei/persoană.  
 
,, Clisă friptă-n botă ”
Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 14:00 la ora 18:00
Distribuirea kit-urilor de fript clisă. Kit-ul include 1 bucată de clisă, o ceapă, pâine, brânză și o botă!
Prețul unui kit este de 10 lei/ bucată!
Facilități gratuite: – Zonă de parcare auto, Zonă de campare cort, Vetre de foc, Spațiu de joaca pentru copii ,,Sub Cireș”, Acces la expoziție fotografii vechi, Film în aer liber, Treasure hunting și multe alte surprize!
 
PROVOCARE:

Concurs de fotografie on-nline

Prezența în costum popular/ un articol vestimentar popular, pentru a marca ziua iei!

 

CIMT Plopiș

Cireşele amare

Apreciate nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru conţinutul bogat de vitamine şi minerale, cireşele amare se numără printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanţi. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mici şi cu gust amărui acrişor.

Fie că le consumăm proaspete, sub formă de sirop sau de dulceaţă, acestea sunt adevărate medicamente pentru organismul uman.

Un alt beneficiu al cireşelor amare este conţinutul bogat în potasiu, care împiedică creşterea nivelului colesterolului în sânge.

În comuna Plopiş, la Făgetu, acest an se anunţă cu o bogată producţie de cireşe ( sălbatice) amare. 

Aşadar e musai să fiţi prezenţi la a treia ediţie a Festivalului Cireşelor din acest an, din 23 şi 24 iunie. 

Am pregătit activități interesante pentru cei mici și cei mari, surprize şi specialităţi din zona Munţilor Plopiş.

Vă aşteptăm cu drag!

 

CIMT Plopiș

Festivalul cireșelor

Sezonul cireșilor înfloriți este o sărbătoare a primăverii care ne invită să ieșim în natură, pentru a ne bucura de peisaje de poveste, ce par adesea ireale.

Și la Făgetu cireșii și-au îmbrăcat straiele de sărbătoarte, în așteptarea festivalului dedicat lor, ce se apropie pe zi ce trece.

Cea de a III -a ediție a Festivalului Cireșelor din Făgetu, comuna Plopiș va avea loc în 23 și 24 iunie și propune activități interesante pentru cei mici și cei mari.

Revenim în curând cu mai multe informații și programul evenimentului.

CIMT Plopiș

Sub pământ

 O zi frumoasă de primăvară, o nouă excursie în împrejurimile comunei Plopiş. Între cele două sate – Plopiş şi Iaz – se află un deal care nu pare a fi cu nimic mai special decât oricare altul din această zonă.

Totuşi în această perioadă, când vegetaţia este încă la începutul perioadei de creştere am observat ceva neobişnuit pe acest deal.

Cred că aici, în pământul de pe această culme se află cea mai harnică comunitate de cârtiţe.

Sub pământ, locuinţa lor este un adevarat palat, cu multe încăperi, cu tuneluri largi, cu camere de popas din loc în loc. Odaia de dormit  şi-o fac de obicei într-un loc mai ferit, în dreptul unor tufişuri și nu în locul unde se înalţă muşuroiul.

Galeriile, răsfirate pe suprafeţe mari, sunt drumuri săpate ca să-şi caute hrana. Nu se ating de rădăcinile buruienilor întâlnite în cale, fiind o specie carnivoră în toată puterea cuvântului. Mâncarea ei constă din larve de insecte, din râme sau insecte care trăiesc în pamânt.

Uneori găseşte mâncare mai din belşug, alteori mai puțină. Ca să aibă oricând cu ce să se sature, își face rezerve, undeva în drumul tunelurilor. Acolo, într-o gropiță anume săpată, adună râme multe, cărora le face o operație chirurgicală ca să nu mai poată fugi în pamânt. Le retează capetele, iar  până ce le cresc la loc, le vine rândul la înghițit. Are, în acest fel, râme proaspete oricând vrea.

Trupul e o maşină vie pentru săpat tunele. Drept sfredel serveşte botul ascuţit, cu un zgârci la vârf, ce-i dă mai multă tărie. Ca sape servesc labele de dinainte, scurte, vânjoase, date-n lături, cu unghii ascuţite, lungi, adevăraţi dinţi de greblă. Cu labele de dinapoi azvârle ţărâna ieşită din săparea canalelor.

Cârtiţa (Talpa europaea) îşi duce viaţa în cotloane subpământene, tuneluri ramificate, cu răsuflători în dreptul muşuroaielor.

Pe acest deal, sub pământ, aceste animale și-au construit o adevărată metropolă, unde trăiesc probabil, cele mai harnice cârtițe din România!

 

CIMT Plopiș

Primăvara în mlaştină

Nimic nu-i mai frumos la început de primăvară decât natura care explodează în mii de nuanțe de verde și zeci de alte culori, în parfumuri delicate și emoții subtile.

Ne-am obişnuit ca natura să ne ofere constant creaţii ale sale extrem de ciudate, iar datorită lor trăim într-o lume mai frumoasă, mai plină de culoare, mai veselă.

Azi am ieşit în prima plimbare din acest an la Mlaştina de la Iaz, după multe zile în care am aşteptat să vină primăvara cu adevărat.

Cred că cel mai evident mod prin care suntem inundaţi de primăvară şi sentimentele pe care le aduce cu sine este prin apariţia florilor specifice sezonului.

Am lăsat maşina undeva la marginea satului şi am luat-o pe jos. Primăvara, pădurea este de o rară frumuseţe, raze de soare, adieri blânde de vânt, ciripit voios de păsărele, totul te face să simţi că trăieşti cu adevărat.

În aproximativ 1 oră, grupul nostru de 4 persoane, cea mai mica de 3 ani şi un pic, iar cel mai ”demult” de aproape 70 de ani, am simţit magia primăverii în pădure.

Şi dacă se spune că pădurea este un izvor de sănătate şi voie bună, cu siguranţă noi ne-am întors mai plini de viaţă şi cu speranţa că în cel mai scurt timp vom ieşii din nou să vedem şi alte lucruri minunate pe care acest anotimp le crează.

O mică galerie foto din această plimbare…

CIMT Plopiș

Sărbători Fericite

„Ou înroşit, miel rumenit, cozonac mărit, Paste fericit. Fie ca această sărbătoare să vă aducă multă nădejde şi pace în viaţă”.

Echipa Centrului de Informare şi Marketing Turistic Plopiş

CIMT Plopiș

Tradiții și Obiceiuri Locale

Activitatea de pictură, Maria Îndurerată, este parte din proiectul ,, Tradiții și Obiceiuri Locale ”realizat de către Centrul de Informare și Marketing Turistic Plopiș, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus în parteneriat cu Școala Gimnazială Plopiș, Școala Gimnazială Făgetu și Școala Gimnazială Iaz.
Activitatea de pictură este prima dintre activitățile propuse urmând sa continuăm cu ateliere de meșteșugărit, cursuri de dansuri populare, broșuri cu rețete gastronomice vechi, obiceiuri populare, reconstituirea unor obiceiuri specifice zonei.
Mulțumim Ligiei Alexandra Pop, reprezentant al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, pentru coordonarea activității de pictură și Școlii Gimnaziale Plopiș pentru colaborare.

 

CIMT Plopiș

Buna Vestire

Sărbătoarea Bunei Vestiri, ziua în care Fecioara Maria a primit vestea că-l va naşte pe Fiul Domnului, este corelată cu diverse practici devenite tradiţii şi superstiţii. Astfel, în cultura populară se crede că cine se ceartă de Buna Vestire va avea parte de supărări tot anul. De aceea, se spune că această zi este una aducătoare de veşti bune. Totodată, este recomanat să nu dormi prea mult în această zi, pentru a nu fi leneş şi somnoros întregul an. În calendarul popular, această zi este numită şi Ziua Cucului. Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului este îl auzi trebuie musai să ai bani în buzunar pentru a nu tot anul cu buzunarul gol. De aceea, în popor se spune că este bine să ai buzunarele pline de bani pentru a avea belşug în următorul an. Etnologii au mai identificat în lumea satului o altă practică. În unele zone, craca pe care a cântat cucul de ziua lui era tăiată şi pusă în apa de scăldat pentru a aduce noroc în dragoste tinerelor de măritat. Tot această zi este legată de mai multe practici privind purificarea spaţiului, de la tras clopotele pentru a alunga spiritele malefice până la scuturarea straielor şi a covoarelor prăfuite peste iarnă. De Buna Vestire este dezlegare la peşte. Se prepară şi se conumă peşte pentru a fi tot anul „ca peştele în apă“. Se crede că, în această zi, pescarii nu trebuie să arunce mămăliga în apă, pentru ca acea apă să fie protejată. Una dintre cele mai cunoscute superstiţii legate de această zi este cea care anunţă vremea de Paşti. Se spune că aşa cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire aşa va fi şi de Înviere. 

CIMT Plopiș

Sălăjeancă de 103 ani din Făgetu

Sălăjeancă de 103 ani din Făgetu, felicitată de ziua ei de către episcopul romano-catolic

Episcopul romano-catolic Böcskei László a felicitat, zilele trecute, o enoriaşă din satul Făgetu, judeţul Sălaj, cu prilejul împlinirii vârstei de 103 ani. În acest sens, înaltul prelat s-a deplasat în localitatea care se află la limita a trei judeţe – Bihor, Sălaj şi Cluj.

„Am aflat din raportul parohului Rolnik Marton privind situaţia pastorală a anului precedent, despre faptul că una dintre enoriaşele parohiei va împlini 103 ani şi am decis să vizitez persoana sărbătorită. Am felicitat-o, am împărtăşit bucuria zilei de naştere şi am încredinţat-o în grija lui Dumnezeu”, a afirmat episcopul Böcskei László, citat de Agerpres.

Deşi viaţa i-a rezervat multe încercări, Mihalcsik Iuliana nu şi-a pierdut credinţa, pe care a transmis-o copiilor şi nepoţilor ei. În ciuda puterilor fizice slăbite, a faptului că şi-a pierdut în totalitate vederea şi auzul îi este îngreunat, sărbătorita centenară continuă să recite rugăciuni şi să-L slăvească pe Dumnezeu prin cântece religioase învăţate în tinereţe. Este îngrijită şi înconjurată cu dragoste de către membri ai familiei care au rămas cu dânsa, din trei generaţii.

„Mama ne-a învăţat să ne rugăm, dânsa ne-a dus la biserică pe drumurile astea grele pe jos, căci nu erau alte mijloace de transport pe vremuri”, a mărturisit fiul Iulianei, Mihalcsik Iosif.

Parohul Rolnik Marton, care l-a însoţit pe episcop, şi-a exprimat bucuria faţă de vizita ierarhului, dar şi mai mult a însemnat pentru el să poată aduce prin asta bucurie persoanei sărbătorite şi familiei acesteia.

„Este o mare onoare pentru familie, dar şi pentru parohie, faptul că preasfinţitul a acceptat să facă atâta cale şi să vină la noi. Eu cred că acest gest este de asemenea o încurajare şi pentru familie, care o îngrijeşte cu dragoste pe bunicuţă. Dânsa îşi acceptă suferinţa şi trăieşte cu demnitate acest timp cu care Dumnezeu binevoieşte să o mai binecuvânteze aici pe pământ, oferind prin aceasta familiei sale, dar şi nouă un exemplu de credinţă, speranţă şi iubire”, a precizat Szombati-Gille Tamás, responsabil cu comunicarea al Asociaţiei Caritas Catolica.

Sursa: Magazin Salajean

CIMT Plopiș

Ca-n povești! Ghiocei, luște sau viorele

Turiștii care ajung într-un colț al naturii din vestul țării, în această perioadă, au parte de o imagine incredibil de frumoasă, care pare desprinsă din basme. În pădurile Munților Plopiș, pot fi admirate aceste flori de primăvară, care așteaptă răbdătoare topirea zăpezii, iar la primele raze de soare își fac apariția cu gingășie și timiditate. Astfel, în aceste momente, o parte a pădurilor aflate în Munții Plopiș, este plină cu ghiocei, luște și viorele care și-au făcut loc printre frunzele uscate și au înflorit. Rugăm drumeții care ajung aici să calce cu grijă ca să nu distrugă gingașele plante, vestitoare a primăverii în cultura tradițională.

CIMT Plopiș

Fotografii despre frumusețea Sălajului

Fotografii care surprind frumuseţile Sălajului, surprinse în cadrul primei ediţii a taberei de fotografie „Sălaj – frumuseţe, tradiţie, poveste” vor fi expuse în perioada 3-16 martie, la Castelul Karolyi din Carei.
Monumentul cepei de la Pericei, bisericile de lemn, Muzeul memorial al Holocaustului din Şimleu Silvaniei, castrul roman de la Porolissum, Cerdacul cu lavandă de la Brebi, Grădina Botanică Jibou, Casa Memorială „Iuliu Maniu” Bădăcin sau Grădina Zmeilor sunt doar câteva dintre atracţiile turistice din instantaneele ce vor putea fi admirate în cadrul expoziţiei.

„Sălaj – frumuseţe, tradiţie, poveste” a avur loc în perioada 26 mai-2 iunie 2017, în organizarea Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România şi a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, în parteneriat cu Consiliului Judeţean Sălaj şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ”Sălaj Plus”. Evenimentul a strâns laolaltă maeştri ai artei fotografice din Grecia, Slovenia, Italia şi România, care au avut ca scop comun promovarea culturii şi a tradiţiilor judeţului Sălaj prin fotografie.
În Castelul Karolyi din Carei vor fi expuse lucrările artiştilor Manolis Metzakis (Grecia), Borko Ivo (Slovenia), Borko Stefi (Slovenia), Virgilio Bardossi (Italia), Lajos Nagy (Tîrgu Secuiesc), Balasi Csaba (Miercurea Ciuc), Adela Lia Rusu (Oradea), Ovi D. Pop (Oradea), Grigore Roibu (Deva), Bikfalvi Zsolt (Carei), Mircea Boran (Arad), Mirel Matyas, Ecaterina Olaru şi Sebastian Olaru (Zalău).

 

Sursa: Magazin Sălăjean

 

CIMT Plopiș

Hora Unirii la Iaz

Primăria Plopiș, Centrul de Informare Turistică Plopiș și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj prezintă spectacolul „Hora Unirii la Iaz”, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române.
Evenimentul va avea loc la Centrul cultural din satul Iaz, în 28 ianuarie, de la ora 12, pe scenă urmând să evolueze Ansamblul folcloric „Meseșul” al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, dirijor Dorel Ciobanu, coregraf Radu Mureșan, cu participarea soliștilor vocali Adriana Baciu-Bonțe, Alexandra Antal, Adelina Costina, Lucreția Bolba, Valeria Suciu, Elena Petruș, Andrei Opriș și Paula Ardelean.

Sursa: Magazin Sălăjean

CIMT Plopiș

Festival interjudețean de colinde

Festivalul interjudețean de colinde „Răsună, mândru răsună…”

Ediția a III-a

Plopiș – 3 decembrie 2017 

           Și în acest an, Festivalul interjudețean de colinde „Răsună, mândru răsună…” își propune să adune laolaltă sute de spectatori care vor intra, pentru preț de câteva ore, în atmosfera magică a sărbătorilor de iarnă, care se apropie cu pași atât de repezi.

          Zeci de colindători din șase județe ale țării (Sălaj, Caraș-Severin, Bihor, Bistrița-Năsăud, Timiș și Arad), vor aduce în fața celor prezenți colinde, obiceiuri și tradiții specifice zonei din care provin, dedicate Sărbătorii Crăciunului și a Anului Nou.

          De asemenea, în cadrul evenimentului, vor evolua pe scenă artiștii Ioan Dordoi, Radu Ciordas, Sergiu Chirila, Andra Nedisan și Dan Grosos; prezentatori: Bulzan Ionela-Lucreția, Coste Anin-Alexandru și Mihai Herte (Misu – HoraTV).

          Aflat la ce-a de-a treia ediție, evenimentul își propune să evidențieze importanța Sărbătorilor închinate Nașterii Domnului și, totodată, să încurajeze păstrarea vie a datinilor specifice celei mai importante și mai așteptate perioade a anului.       

          Festivalul va avea loc duminica, 3 decembrie 2017, începând cu ora 12:00, la Căminul Cultural din localitatea Plopiș și este organizat de Școala Gimnazială Nr. 1 Plopiș, cu sprijinul Primăriei, al Consiuliului Local și al Centrului de Informare și Marketing Turistic Plopiș.

CIMT Plopiș

Campanie de informare A.N.S.V.S.A privind Punctele Gastronomice Locale

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) va desfăşura, în perioada 25.10 – 30.11.2017, o campanie de informare la nivel naţional privind Punctele Gastronomice Locale.

Această campanie are un dublu scop, aceea de a aduce la cunoştinţă publicului larg detalii despre aceste unităţi de alimentaţie publică de tip familial şi de a oferi celor interesaţi argumente pentru a deveni proprietarii unui Punct Gastronomic Local.

Punctele Gastronomice Locale răspund cerinţei crescânde în ţara noastră de organizare a unor unităţi de alimentaţie publică de tip familial, care să ofere doritorilor produse şi preparate alimentare  specifice zonelor geografice ale României, în condiţiile respectării unor norme şi condiţii de igienă, astfel încât alimentele să fie sigure şi sănătatea consumatorilor să nu aibă de suferit.

Pentru punerea în practică a acestui proiect, o primă etapă constând în identificarea şi informarea potenţialilor aplicanţi a fost demarată la sfârşitul lunii august a acestui an şi se va încheia pe data de 31 decembrie.

Urmează ca, după finalizarea procesului de evaluare şi înregistrare a acestora (conform prevederilor Ordinului Preşedintelui ANSVSA nr.111/2008), Punctele Gastronomice Locale să înceapă să funcţioneze de la începutul anului viitor.

Această campanie de informare va fi coordonată de către Direcţia Generală Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul ANSVSA şi se va realiza prin intermediul unor echipe formate din medici veterinari oficiali din cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) judeţene, ai Circumscripţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi medici veterinari oficiali, responsabili de zonă.

Echipele respective vor organiza întâlniri, în care cei interesaţi vor fi informaţi asupra cadrului tehnic aplicabil, a normelor şi condiţiilor de igienă care trebuie respectate, dar vor şi răspunde întrebărilor invitaţilor.

Materialele informative ale campaniei vor fi înmânate participanţilor la întâlnirile organizate de către DSVSA judeţene şi vor fi distribuite şi cu sprijinul administraţiei locale, astfel încât informaţia să poată fi propagată cât mai extins.

Aceleaşi materiale informative vor fi postate şi pe site-ul ANSVSA într-un modul special dedicat acestei campanii, intitulat: „Campanie de informare – Puncte Gastronomice Locale”, pentru a putea fi consultate on-line de către cei interesaţi.

Important de precizat:

  • Meniul punctelor gastronomice este diferit de cel al restaurantelor.
  • Punctul gastronomic local va avea un meniu zilnic cu o gamă sortimentală restrânsă (cel mult 2 feluri de ciorbe sau supe, 2 feluri principale si eventual 2 feluri de desert), specific zonei în care îşi desfăşoară activitatea.

Va fi obligatoriu preparat şi oferit pentru consum în decursul aceleiaşi zile.

Metodele de preparare ale meniului vor fi pe cât posibil tradiţionale, respectându-se condiţiile de igienă în momentul preparării.

Menţionăm că, cei care doresc să înfiinţeze aceste puncte gastronomice locale trebuie să se constituie într-o formă de organizare juridică, de tipul: Asociaţie Familială, Persoană Fizică Autorizată sau Societate Comercială.

Prima condiţie, având în vedere aceste tipuri de activităţi depăşesc cadrul consumului privat, este necesitatea obţinerii documentului de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, în conformitate cu Ordinul ANSVSA nr.111/2008.

Cererea tip poate fi accesată şi de pe site-ul http:/www.ansvsa.ro/, secţiunea informaţii generale/înregistrare/autorizareunităţi/Model-de-cerere-pentru-înregistrare-vânzare-cu-amănuntul.doc. ( (http://www.ansvsa.ro/download/formulare_-_modele/formulare_cereri_operatori/Model-de-cerere-pentru-inregistrare-vanzare-cu-amanuntul.doc ) sau de la sediul DSVSA-urilor judeţene.

Dosarul depus pentru obţinerea înregistrării sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor trebuie să conţină şi:

  • schiţa locului de producere a alimentelor.
  • copie după certificatul constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului comerţului.
  • copie după actul de identitate.

După această etapă, inspectorii din cadrul DSVSA judeţene vor efectua o vizită la locul de preparare al alimentelor, unde vor efectua evaluarea unităţii, dacă aceasta corespunde normelor generale pentru acest tip de activitate, stipulate în anexa II, Cap. III din Reg. CE.852/2004. În caz contrar se vor notifica proprietarului deficienţele constatate, precum şi termenele de remediere. (Vezi Reg.CE.852).

O altă condiţie, pe care trebuie să o îndeplinească un Punct Gastronomic Local, este aceea ca alimentele să fie preparate numai de către proprietar, sau de către membrii familiei acestuia, iar starea de sănătate a acestora trebuie să fie verificată periodic.

Materiile prime din care se prepară alimentele trebuie să provină numai din unităţi autorizate /înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, punându-se accentul pe acele produse autohtone, specifice zonei în care punctul gastronomic îşi desfăşoară activitatea.

Înfiinţarea Punctelor Gastronomice Locale va genera o dezvoltare pe orizontală a regiunii respective, prin crearea unor noi locuri de muncă, prin contribuţia locuitorilor din zonă la asigurarea, din producţia proprie, a materiilor prime necesare desfăşurării activităţii acestor Puncte şi, implicit, o dezvoltare a turismului la nivel naţional.

SURSA: A.N.S.V.S.A

CIMT Plopiș

Haidaț’ pă la noi

Haidaț’ pă la noi și deschideți lada cu zestre sălăjeană la cea de-a doua ediție a evenimentului organizat de Primăria Municipiului Zalău, prin Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Zalău, și cei 18 parteneri, asociații și centre de informare turistică din județ, cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului.
Vă așteptăm în 21 septembrie, în Piața 1 Decembrie 1918, între orele 14:00-19:00, să împletim pănuși, să vedem expoziții cu obiecte tradiționale, să aflăm informații despre obiectivele turistice, poveștile și obiceiurile locale. Încheiem acest inedit circuit turistic cu degustări: plăcinte de Bădăcin, cocoradă cu brânză și varză, dulcețuri, sărmăluțe, vin, șampanie și multe alte surprize.
Evenimentul „Haidaț’ pă la noi! Deschideți lada cu zestre sălăjeană” este organizat în parteneriat cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus, primăriile și centrele de informare turistică din orașul Șimleu Silvaniei și comunele Benesat, Bocșa, Camăr, Crasna, Creaca, Hereclean, Horoatu Crasnei, Meseșenii de Jos, Mirșid, Nușfalău, Pericei, Plopiș, Românași, Zimbor, Șamșud și Buciumi.
Colaboratori: Casa Municipală de Cultură Zalău, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău, Asociația „Amicii Muzeului”, Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală „Agapis”, Griff Hotel.

„Vizitați” Sălajul într-un „circuit turistic” inedit – cinci ore de tradiții și obiceiuri populare, în Piața 1 Decembrie 1918 !

Între orele 14 – 19, programul cuprinde:
Ateliere
Cabină foto: fotografii gratuite cu componente ale costumului popular, printate instant
Facepainting cu simboluri arhaice și folclorice
Fotografii la panou cu personaje din basmele românești și basmometru (descoperi ce personaj din povești ești, în funcție de înălțime).

Ateliere interactive pentru copii și adulți
Atelier de confecționat mărgele – Lina Niste
Atelier de confecționat păpuși – Leontina Prodan
Atelier de cusut – Lina Niste
Atelier de pictură coordonat de Liceul de Artă „Ioan Sima”.

Expoziții producători locali
Expoziție costume populare tradiționale sălăjene
Expoziție de fotografie „Poveștile Iei”, semnată Mirel Matyas
Colecția „SilvanIA”, tribut cămășii vechi de Sălaj – Fundația „Agapis”.

Produse artizanale și produse alimentare ale meșterilor populari și producătorilor locali: icoane pictate pe lemn, bijuterii, accesorii lucrate manual, împletituri din nuiele, obiecte pictate din sticlă și lemn, cusături și țesături, produse cosmetice și alimentare din lavandă, ciocolată de casă, diverse sortimente de pălincă, preparate din carne, băuturi naturale-sucuri și siropuri – din diverse sortimente de fructe; șampanie; turtă dulce.

Degustare preparate și produse tradiționale locale: plăcinte, sarmale cu păsat, cocoradă cu brânză și varză, sărmăluțe în foi de varză cu ciolan, pâine rotundă de casă, pancove, produse din lapte de vacă și oaie, miere de albine și diverse sortimente de dulceață.

Degustare mâncare specifică sălăjeană gătită de Mircea Groza.

Concurs cu premii
„Cufărul de ghicitori” – ghicitori despre obiective turistice locale cu indicii obținute prin parcurgerea contra cronometru a unui traseu pe la standurile centrelor de informare turistică.

Program la scenă
16:00 – 16:15
„Reînvierea habei tradiționale – Danțul la șură” – scenetă jucată de eleve ale Colegiului Național „Silvania”
16:15 – 16:30
Spectacol folcloric susținut de Ansamblul Socăcițele din Meseșeni
16:30 – 17:00
Spectacol susținut de elevi și profesori ai Liceului de Artă „Ioan Sima”
17:00 – 18:30
Spectacol folcloric susținut de Ansamblul Folcloric „Columna” și Ansamblul Artistic Profesionist „Porolissum” ale Casei Municipale de Cultură Zalău.

CIMT Plopiș

„Sfântă Mărie Mică”

Biserica ortodoxă și cea greco-catolică din satul Iaz, comuna Plopiș, poartă hramul Nașterii Maicii Domnului, sărbătorit anual, pe data de 8 Septembrie, evenimentul fiind cunoscut și sub denumirea de „Sfântă Mărie Mică”. Acesta reprezintă un moment de bucurie, la care participă atât credincioși ai satului, dar și persoane venite din localități învecinate sau fii ai satului veniți de la distanțe mult mai mari, pentru a se bucura împreună cu familiile lor de această frumoasă sărbătoare.

                   Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care începe la 1 Septembrie și, totodată, cea mai importantă sărbătoare a toamnei. De dimineața, credincioșii se îndreaptă cu mic cu mare spre biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie și la Sfântul Maslu care sunt oficiate de un sobor numeros de preoți. La săvârșirea acestora, „se lasă” icoana Maicii Sfinte, iar fiecare credincios trece prin fața ei și se închină, rugându-se pentru sănătate și bunăstare. După masa este dedicată familiei și petrecerii cu cei dragi.

                   În credința populară, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară și toamnă, momentul în care se dă startul lucrărilor agricole de toamnă și momentul în care noul anotimp începe să își intre în drepturi.

                    

CIMT Plopiș

Festivalul internațional de folclor „Ecouri meseșene”

Ediția a 42-a, 25-27 august 2017

Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Consiliului Județean Sălaj și a Asociației Naționale de Folclor din România, organizează, în perioada 25-27 august 2017, a 42-a ediție a Festivalului internațional de folclor „Ecouri meseșene”. Parteneri: Consiliul Local și Primăria municipiului Zalău; Casa Municipală de Cultură Zalău;  Consiliul Local și Primăria orașului Jibou; Clubul Copiilor Jibou; Centrul de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Satu Mare; Primăria comunei Crasna, Primăria comunei Plopiș.

■ Noutățile celui mai mare și mai vechi festival de folclor din Sălaj: spectacol la Satu Mare și spectacolul formațiilor și ansamblurilor de copii și tineret vineri, la Zalău. Continuăm (pentru al patrulea an consecutiv) colaborarea cu Festivalul „Someș, cântecele tale” de la Jibou. De asemenea, continuăm (pentru al doilea an consecutiv) colaborarea cu Primăria municipiului Zalău și în organizarea Zilelor orașului. Precum și colaborarea cu Primăria comunei Plopiș în organizarea spectacolului de la Făgetu pentru comunitatea slovacă.

■ În acest an, au fost invitate să participe cinci ansambluri folclorice din străinătate (Macedonia, Ungaria, Serbia, Cehia și Slovacia), șase ansambluri din țară (Olt, Gorj, Alba, Maramureș, Arad și Brașov) și aproape toate ansamblurile din județul Sălaj („Meseșul”, cu secțiile română, maghiară și juniori; „Porolissum”; „Columna” Zalău; „Cununa”, „Someșul” Jibou; „Poienița” Cehu Silvaniei ș.a.)

Program:

Vineri, 25 august 2017

Zalău

■ Ora 10, deschiderea festivalului la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj;

Jibou

■ Orele 16 – 22: a 31-a ediție a Festivalului de folclor și meșteșuguri „Someș, cântecele tale”, platoul din spatele Primăriei. Eveniment organizat în colaborare cu Consiliul Local și Primăria orașului Jibou și Clubul Copiilor Jibou. Parada portului popular, spectacol folcloric. Participă ansambluri din Serbia, Slovacia și din România (din județele Olt, Gorj, Alba, Maramureș, Arad, Brașov și Sălaj). Recitaluri: Marius Ciprian Pop și Radu Ciordaș.

Satu Mare

■ Orele 18 – 20: participarea ansamblurilor din Macedonia, Cehia și Ungaria, împreună cu „Terbete” (secția maghiară a Ansamblului folcloric „Meseșul”) la Gala internațională de folclor din cadrul Zilelor culturale Partium la Satu Mare (Grădina Romei, scena Gemelli), eveniment organizat în colaborare cu Centrul de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Satu Mare;

Zalău

■ Orele 18 – 21, Zilele municipiului Zalău, scena din parcarea primăriei. Spectacol folcloric susținut de formații și ansambluri de tineret și copii din județul Sălaj: Formația de dansuri „Bocșana”, Bocșa; Formația de dansuri de la Sâg; Ansamblul folcloric „Bujorii Cehului” Cehu Silvaniei; Formația de dansuri „Meseșana” din Meseșenii de Sus;  Palatul Copiilor Zalău; Formația de dansuri de la Deja; Formația de dansuri de la Ulciug; Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău; Formația de dansuri „Cizereana” din Cizer; Formația de dansuri „Tancoska” ; Ansamblul folcloric „Someșul Junior” Jibou; Ansamblul folcloric „Meseșul Junior” Zalău.

Sâmbătă, 26 august 2017

■ Participarea ansamblurilor din străinătate la Zilele municipiului Zalău. Program turistic în județul Sălaj.

Duminică, 27 august 2017

Zalău

■ orele 14-23, scena din parcarea primăriei. Zilele municipiului Zalău.  Ansambluri folclorice din județele Sălaj, Gorj, Alba, Maramureș, Arad și Brașov  participante la Festivalul „Someș, cântecele tale”; Ansamblul „Flori de Romanați” din Dobrosloveni, Olt; Ansambluri folclorice din Macedonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Serbia; Ansamblul „Poienița” Cehu Silvaniei; Ansamblul folcloric „Someșul” Jibou; Ansamblul folcloric „Meseșul” cu soliștii vocali Alina Ploae, Marcel Avram și Ionela Moruțan;  Ansamblul folcloric de copii și tineret „Columna” și Ansamblul Artistic Profesionist ,,Porolissum” Zalău cu Sava Negrean Brudașcu.

Făgetu, comuna Plopiș

■ ora 12,30, spectacol al ansamblului din Slovacia.

Pe toată perioada celei de-a 20-a ediții a Zilelor municipiului Zalău (25-27 august), meșteri populari din Sălaj (vizavi de Oficiul Poștal).

CIMT Plopiș

200 de ani de la venirea primilor slovaci în Şinteu

A fost sărbătoare printre slovacii din comuna bihoreană Şinteu. Localnicii au marcat 200 de ani de când primii colonişti slovaci ajungeau pe aceste meleaguri. Muncitori în pădurile din zonă, unde tăiau lemnul necesar pentru fabricile de sticlă, aceştia au primit proprietăți şi şi-au adus familiile în România. În Şinteu trăiesc acum aproximativ 1200 de slovaci care şi-au prezentat în weekend tradiţiile.

Primii slovaci care au sosit la începutul secolului al XIX-lea în zona localității Șinteu erau bărbați care munceau la tăierea pădurilor de fag. Lemnul era folosit ca și combustibil de fabricile de sticlă din zonă.

„Au fost tăietori de lemne, apoi erau arzători de lemne și făceau cenușă din care se făcea leșie care era folosită la fabricarea sticlei curate. Casele sunt răsfirate, pentru că ei își amenajau locuințele pe mijlocul parcelei”, povesteşte Ștefan Kalamar, organizatorul evenimentului.

Trecerea a două secole nu a afectat tradiţiile slovacilor din Şinteu, comuna unde aceştia sunt şi în prezent majoritari. Obiceiurile comunităţii au fost prezentate la sfârşit de săptămână în cadrul unui festival organizat de un localnic.

În cadrul festivalului, slovacii şi-au prezentat şi preparatele tradiţionale, care aveau la baza cartoful, singura legumă care creştea în pământul din Şinteu. Din cartofi era făcută pâinea, dar și clătitele sau plăcintele care sunt și astăzi la mare căutare.

În România trăiesc aproximativ 30.000 de slovaci.

Sursa: Digi 24

CIMT Plopiș

Casa Birăiții din Iaz

Cunoscută sub numele de Casa Birăiţii, ea a fost construită de Lupou Dumitru (a Vilii) la începutul anilor 1900 şi a fost înregistrată în Registrul Comunei Plopiş în anul 1918.

Cel care a construit casa, Lupou Dumitru, a fost primar al comunei Plopiş timp de 25 de ani consecutiv, între 1910-1935 (aşadar, atât în perioada Imperiului Austro-Ungar, cât şi după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918), până la moartea sa în anul 1935. Casa este denumită Casa Birăiţii deoarece, în limba maghiară, la primar i se mai spunea şi birău, iar acesta decedând, oamenii îi spuneau soţie văduve ,,birăiţa”.

După cum rezultă din Monografia Comunei Plopiş: ,,O figură luminoasă a acestei perioade a fost primarul comunei Plopiş, Lupou Dumitru, a Vilii, care a activat ca primar timp de 25 de ani şi care a fost iniţiatorul construirii localului şcolar. În ziua de 16 august 1935 a fost o zi de mare doliu pentru comună, deoarece a încetat din viaţă acest harnic om la a cărui înmormântare, în semn de preţuire, a participat atât prefectul judeţului Sălaj, dr. Gurzau Mihail, cât şi deputatul de Sălaj, Emil Lobonţiu” (Monografia Sanitară a Comunei Plopiş, 1938). Menţionăm faptul că primarul era membru al Partidului Naţional Liberal.

Cei care au locuit în această casă au fost: Lupou Dumitru (1879-1935), fiul lui Lupou Gavril şi al Floarei, născută Cote – prima soţie; a doua soţie – LUPOU ANA (a Toduţului). Copii: Lupou Dumitru născut în 11.12.1924, decedat în

03.03.2005; Lupou Ana, căsătorită Moise, a Mitrului Şofronii, născută în 1918, decedată; Lupou Floriţa, căsătorită Noje, născută în 1921, decedată; Lupou Dumitru, cel care la moartea tatălui său, în anul 1935, avea vârsta de 11 ani, a rămas în casa părintească împreună cu mama sa şi s-a căsătorit cu Moise Ana (a Borlanului), născută în anul 1922, verişoară primară cu Bodea Alexandru, bunicul Ligiei Alexandra Bodea. Căsătoria lor a avut loc în data de 10 februarie 1944.

În urma căsătoriei celor doi s-au născut patru copii, care au crescut în aceasta casă, după cum urmează:

  1. Lupou Dumitru, născut în data de 10.03.1945, căsătorit cu Laslău Floare (a Hireanului), care au un copil – Lupou Dumitru;
  1. Lupou Maria, născută în 1950, căsătorită cu Moise Petru (a Traianului Tideri), care au un copil – Moise Jenica (căsătorită Chiba);
  1. Lupou Gavril, născut în data de 21.07.1955, căsătorit cu Lupou Stela (a Bocuţii), născută în anul 1959, care la rândul lor au doi copii: Lupou Marius Gavril, născut în anul 1985, asistent universitar, şi Lupou Maria Alexandra, născută în anul 1989, studentă la farmacie.
  1. Lupou Floare, născută în anul 1956, căsătorită cu Lupou Florian (a Mitrului Ili) care au trei copii: Lupou Florian, născut în 1975, căsătorit cu Gal Florentina din Iaz; Lupou Dumitru, născut în anul 1976, căsătorit cu Mal Gabriela din Plopiş; Lupou Nicolae, moştenitorul casei, în 1983.

Casa a fost locuită de la construcţia ei până în anul 2005, când a decedat fiul celui care a construit-o şi care a lăsat-o moştenire nepotului Lupou Dumitru, născut în anul 1976.

În anul 1944, în aceasta casă s-a instalat comandamentul german, în jur de şase luni, format din trei ofiţeri care aveau legatură telefonică cu Primaria Plopiş şi cu aerodromul din Pădurea Lapiş. Ofiţerii germani erau foarte politicoşi. Dacă aveau nevoie de ceva, băteau la uşa gazdei şi aşteptau să li se deschidă. Solicitau ce aveau nevoie şi plăteau pe loc. După retragerea lor, a rămas ca amintire de la ei o oală nemţească, în care s-a mai gătit peste 35 de ani.

După război, în această casă au locuit foarte mulţi intelectuali ce s-au perindat prin comuna Plopiş, profesori la Şcoala din Plopiş, doctori, ingineri, dintre care îi amintim pe: doctorul Puşcaş Ioan, care şi-a început activitatea la Dispensarul uman din Plopiş şi care a ajuns profesor, academician, fiind creatorul medicamentul Ulcosilvanil; profesorul de matematică Pantelimon; profesorul de muzica Labou Nicolae; învăţătoarea Laboş Maria, care s-a căsătorit cu Fuciu Ioan, şef de post; doctorul veterinar Cordoş Ioan şi mulţi alţi intelectuali care au fost gazduiti şi ospătaţi în această casă.

În anul 2012, Casa Birăiţii din Plopiş, cu nr. 180, a fost cumpărată de familia Bodea Alexandru din localitatea Iaz şi relocată la nr. 63, în perimetrul Muzeului Ligiei Alexandra, de o echipă de muncitori din comuna Boghiş, conduşi de Szilaghyi Csaba şi Lukaci Jozsef, care au demontat şi reconstruit casa.

  • Toate informaţiile din acest text ne-au fost puse la dispoziţie de dl. Bodea Alexandru.

Comuna Plopiş, aşezată în partea sud-vestică a judeţului Sălaj, la limita cu judeţul Bihor, cuprinde o bună parte a Munţilor Plopişului. Cu o populaţie de 2985 locuitori în 1992 şi 1765 locuitori în 2002, comuna se compune din satele: Plopiş, Făgetu şi Iaz.

Plopiş, sat reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, a fost atestat în anul 1227 cu numele de Bozia-Gemelchen. Avea în 1992 populaţia de 1496 locuitori şi în 2002 de 1169 locuitori.

Făgetu, sat component al comunei Plopiş, atestat documentar în anul 1830 cu numele de Valia Ungureaszka, avea în 1992 populaţia de 826 locuitori, iar în 2002 de 767 locuitori.

Iaz, sat al comunei Plopiş, atestat documentar cu nu-mele de Jaz, în anul 1342, avea în 1992 populaţia de 662 locuitori şi în 2002 de 829 locuitori. Aici există rezervaţia naturală „Mlaştina de la Iaz”, în care se află muşchiul de turbă şi o plantă rară, carnivoră, numită roua cerului.

(sursa: Dicţionarul aşezărilor sălăjene, autori: Gheorghe Coste, Daniela Coste, Cristina Moldovan; Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013, pp. 72-73)

CIMT Plopiș

La Muzeul de la Iaz, 14 copii au învăţat să picteze pe sticlă

Sursa: Magazin Sălăjean

Mai mulţi copii şi tineri din România şi Belgia au participat, în perioada 31 iulie-6 august, la cea de-a opta ediţie a taberei “Icoana din sufletul meu – tradiţie şi originalitate”, desfăşurată în cadrul Muzeului de Artă Populară “Ligia Alexandra Bodea” de la Iaz. Manifestarea, organizată de Asociaţia “Alexandra Etno Iaz”, a combinat cursurile de pictură cu diverse activităţi recreative.
În spatele acestei iniţiative stă Ligia Alexandra Bodea, care a creat această tabără anuală “din drragoste şi respect faţă de tradiţia picturii pe sticlă în Transilvania, din curiozitate mea de copil de a învăţa cum se pictează pe sticlă şi din dorinţa de a transmite şi altor copii acest meșteșug”, după cum mărturiseşte ea.
Potrivit spuselor sale, ediţia din acest an reuneşte 14 copii şi tineri din judeţele Sălaj, Timiş şi Cluj, precum şi o româncă stabilită în Belgia, cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani. Pe parcursul unei săptămânii, participanţii la tabără au urmat un program intens de pictură, timpul liber fiind dedicat vizitării Muzeului, îmbrăcării unor elemente din portul popular, ţesutul la război, confecţionarea de semne de carte din pânză şi coaserea lor sau pregătirii moşocoarnelor şi coacerii în cuptor. În plus, tinerii au făcut un picnic la Cascadele de la Iaz, au vizitat Mănăstirea Bic, acţiunea încheindu-se cu un foc de tabără.
“Duminică am avut festivitatea de premiere, în cadrul căreia toţi au primit diplome de participare. Fiecare elev şi-a putut duce acasă lucrarea pe care a realizat-o la cursurile de pictură de la Iaz, nu înainte ca aceasta să fie sfinţită”.
Ligia Alexandra Bodea susţine că a început să picteze pe sticlă în anul 2009, pentru că avea în colecţie foarte multe picturi vechi pe sticlă, realizate de meşteri iconari, şi dar care erau degradate. Cum restaurarea lor presupunea cheltuieli prea mari, Ligia s-a gândit că ar fi mai simplu dacă s-ar ocupa ea de acest aspect. Un an mai târziu, a organizat la Iaz prima tabără de pictură pe sticlă, din dorinţa de a transmite mai departe tainele acestui meşteşug.

CIMT Plopiș

Cel mai frumos drum din Sălaj

La Făgetu, într-una din cele mai frumoase zone peisagistice, cea de-a treia tabără SPS

Pe culmea Munților Plopiș, pajiștea asta întinsă, care seamănă mai mult cu o câmpie suspendată, cumva, pe munte, e colorată de verdele naturii și galbenul holdelor de grâu, care și-au pus amprenta – într-un mod pitoresc deosebit, conferindu-i o frumusețe aparte -, asupra părții ăsteia de lume.

Acolo, pe câmpia asta suspendată, urmând o cale sinuoasă peste culmea munților, cel mai frumos drum din județul Sălaj te duce, dacă te hotărăști să-l urmezi, într-o lume fermecătoare. Asta dacă îți place natura.

Cei vreo 20 de kilometri de drum, care leagă localitatea Plopiș de Făgetu și care își urmează cursul către Borod ori Tusa, urmând demarcația dintre județele Sălaj și Bihor, sânt, pe bună dreptate, asemănați cu Transalpina, evident, la o scară mult mai mică. Însă, poate tocmai de aceea, ori cu atât mai mult, farmecul drumului ăstuia are o notă aparte, ceva care te leagă de verdele și galbenul care colorează culmea muntelui și care te face să exclami, chiar și fără voie: ”Superb!”.

Cel mai frumos drum din Sălaj

Încă de când ieși din Plopiș, drumul, reabilitat în 2015 de Consiliul Județean Sălaj, urcă către culme, urmându-și meandrele parcă alene, introducându-te în calmul care caracterizează partea asta a țării, un calm care ți se așterne rapid în gânduri. Iar drumul se transformă într-o vacanță care, pentru tine, cel care de abia ai scăpat de agitația orașului, se transformă, cu adevărat, într-o binecuvântare.

Vezi continuarea articolului pe:

Sălajul pur și simplu

Mulțumiri domnului Călin Pavăl!

 

CIMT Plopiș

Casa – Muzeu ”Ligia Bodea”

Muzeul se află în localitatea Iaz și este caracterizat de o unicitate aparte. Această unicitate constă în faptul că proprietara lui, Ligia-Alexandra Bodea, este cea mai tânără colecționară de obiecte tradiționale din țară. Ligia și-a început activitatea la doar 12 ani, atunci când, după moartea bunicii sale, în anul 2003, a hotărât să transforme casa în care aceasta a locuit, în muzeu. Și-a iubit atât de mult bunica încât nu a fost de acord ca părinții săi să demoleze casa bătrânească ce datează de prin anul 1880, astfel că, împinsă de foarte multă pasiune, ambiție și dăruire, ea reușește să pună bazele casei-muzeu.

Primele obiecte din muzeu au fost chiar cele de care se slujea bunica ei în propria-i gospodărie. Au urmat apoi multe alte piese adunate nu doare din localitate, ci și din localitățile învecinate. Unele dintre exponate au fost obținute cu ușurintă, fiind donate sau deoarece erau considerate de către deținătorii lor lucruri inutile, fără nicio valoare și, prin urmare, erau depozitate prin podurile caselor; însă, majoritatea au fost achiziționate contra unei sume de bani, sau, nu de puține ori, tânăra povestește că era nevoită să presteze anumite munci în gospodăria foștilor proprietari ca să poată obține obiectele dorite.

În prezent, importanta colecție este una foarte vastă și este formată din obiecte de uz gospodăresc, costume populare aparținând diferitelor regiuni ale țării, icoane pe sticlă, lăzi de zestre, obiecte de ceramică, un război de țesut și multe alte piese care amintesc de frumoasa lume a satului de odinioară.

De remarcat este faptul că proprietara muzeului, deși aflată la vârsta la care majoritatea tinerilor își îndreaptă interesele înspre cu totul alte direcții, susține cu multă fermitate că pasiunea și visul ei nu se opresc aici. Din cauza faptului că obiectele adunate erau prea înghesuite, Ligia a dorit extinderea muzeului, fapt pentru care, susținută de către părinții săi și prin intermediul Asociației ”Alexandra Etno-Iaz” și a Centrului de Cultură și Artă Sălaj, în imediata apropiere a casei-muzeu a fost relocată o gospodărie tradițională (”Casa Birăiții”), construită la începutul anilor 1900, din localitatea învecinată, Plopiș. Această casă este locuibilă, iar în interiorul ei turiștii pot retrăi atmosfera satului din secolul XIX. Pe viitor, se dorește ca încă o casă, de această dată aparținând etniei slovace, din localitatea Făgetu, să fie adusă aici, formând un adevărat muzeu în aer liber.

CIMT Plopiș

Mlaștina de la Iaz

Un loc mistic, încărcat de legendă, o punte între două lumi! Mlaștina de la Iaz, despre care oamenii locului spun că ar fi un lac fără fund este pe cât de înfricoșătoare, pe atât de spectaculoasă. Se spune că apa mlaștinii este binefăcătoare și vindecă pe oricine are curajul să pună piciorul în apa neagră, dar se mai spune și că a furat multe suflete.

De cum ajungi la Mlaștina de pe Valea Iazului, natura pare…împietrită. Nici vântul nu pare să adie printre copacii bătrâni care străjuiesc mlaștina. Parca i-ar fi teamă să nu tulbure apa neagră ca tăciunele.

Oamenii locului privesc aceasta palma de vegetație cu teamă. Tainele apei sunt încă nedeslușite, iar iazul atrage ca un magnet curioșii în căutarea de legende.

„O legenda, am auzit-o eu de la bunica, spunea ca în această zonă, la un moment dat, a fost o secetă puternică. Au secat apele, nu a plouat câțiva ani și apă nu se găsea decât aici, în mlaștină”, povestește Alexandru Bodea.

De atunci, nimeni nu a mai avut curajul să aducă apa din Iaz acasă. Dar misterul și teama se împletesc mai departe!

Localnicii din Iaz se tem numai când aud de lacul care se odihnește la un kilometru de casele lor. Bătrânii satului spun că nimeni nu a mai avut curajul să intre în mijlocul apei de la Iaz. Unii spun că apa din lac are puteri tămăduitoare.

„Oamenii spun că aici este un tău fără fund, tăul de la Iaz, că nu ar avea fund pentru că aici s-au înecat mulți și nu au mai ieșit mlaștina i-a tras în jos”, mai spune localnicul.

Cu timpul, însă, oamenii au descoperit că apa are puteri vindecătoare. Localnicii  spun că cei care merg pe marginea iazului se vindecă de boli. Mlaștina de la Iaz este o arie protejata de interes național, cu o suprafață de zece hectare.

A fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).

Aria naturală reprezintă o zonă cu mlaștini turbo-active, cu o valoroasă bogăție floristică, atât prin flora mezo-oligotrofă ce vegetează în arealul ei, cât și prin sedimentul său atribuit erei palinologicului. Din punct de vedere geologic, substratul este constituit din conglomerate, gresii, argile, nisipuri și marne nisipoase.

Roua cerului (Drosera rotundifolia)

Flora rezervației este constituită din elemente specifice turbăriilor, în cea mai mare parte din mușchi de turbă și specii floristice rare. Printre speciile vegetale aflate în arealul rezervaţie este semnalată prezenţa unei plante carnivore (insectofagă) cunoscută sub denumirea de roua cerului (Drosera rotundifolia).

Alte specii floristice: trestioară (Calamagrostis canescens) cunoscută și sub denumirea de terstie de câmp, sclipeți (Potentila erecta) sau șuvară (Molinia caerulea) cunoscută și sub denumirea de iarbă albastră, un rogoz din specia Carex vesicaria, papură (Typha latifolia), spetează (Juncus effusus) cunoscută și sub denumirea de rugină, buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), bumbăcăriță (Eriophorum augustifolium), crușin (Rhamnus frangula), precum și specii arboricole de salcie aurie, (Salix auris), răchită (Salix alba) sau arin negru (Alunus glutinosa).

Faună

Pe teritoriul rezervației au fost identificate mai multe specii faunistice de coleoptere (gândaci), dintre care unele unicat pentru țara noastră, cum ar fi specia Phytobius velaris.

Căi de acces

  • Drumul național (DN1H) – Şimleu Silvaniei – Nuşfalău – drumul județean (DJ119E) până în satul Plopiș, urmând valea Iazului (un afluent de dreapta al Barcăului) în amonte se ajunge în rezervație.
CIMT Plopiș

Festivalul cireșelor 2017

Satul Făgetu din comuna Plopiş, a fost în acest sfârșit de săptămână, gazda celei de-a doua ediții a Festivalului Cireșelor, o manifestare care și-a propus să promoveze valorile locale, cu implicarea a cât mai mulţi membrii ai comunităţilor din zonă şi nu numai. Festivalul a debutat sâmbătă, 24 iunie, cu un concurs de identificarea a valorilor de patrimoniu local, urmat de un atelier informativ pentru oportunităţi de finanţare în mediul rural. Prima zi a festivalului a continuat cu un spectacol de muzică şi dansuri populare, urmat de o petrecere a tinerilor. Duminică, 25 iunie, activităţile vor continua cu un concurs de regionalisme, un curs de prim ajutor, muzică şi dansuri populare.
Cei care au petrecut alături de localnici, au găsit la festival produse locale – în special produse apicole dar și legume, fructe, dulcețuri, compoturi, plante medicinale, obiecte de artizanat (coșuri împletite, pânze, cioplituri și sculpturi în lemn), precum și renumitele bunătăți din gastronomia locală: polișneac, găluște, moșocoarne, tăieței de casă, pâine de casă. Cei prezenți au putut admira și o expoziţie de fotografii vechi din comună iar iubitorii de drumeții au participat la un tur ghidat cu bicicletele, dar și plimbări cu căruţa. Nu au lipsit demonstraţiile de meşteşugărit, precum și întâlnirile de lucru cu reprezentanți ai Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Gal Poarta Transilvaniei, dar și cu reprezentantul teritorial al Agenției Naționale pentru Turism.
Evenimentul a fost organizat de Primăria Plopiș, Centrul de Informare și Marketing Turistic Plopiș, cu sprijinul partenerilor ADI Sălaj Plus, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării – UBB, Fundația Social-Culturală CAMPP și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

CIMT Plopiș