• 0260671253
  • office@centruturisticplopis.ro

Arhivă etichetă Plopiș

Cireşele amare

Apreciate nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru conţinutul bogat de vitamine şi minerale, cireşele amare se numără printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanţi. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mici şi cu gust amărui acrişor.

Fie că le consumăm proaspete, sub formă de sirop sau de dulceaţă, acestea sunt adevărate medicamente pentru organismul uman.

Un alt beneficiu al cireşelor amare este conţinutul bogat în potasiu, care împiedică creşterea nivelului colesterolului în sânge.

În comuna Plopiş, la Făgetu, acest an se anunţă cu o bogată producţie de cireşe ( sălbatice) amare. 

Aşadar e musai să fiţi prezenţi la a treia ediţie a Festivalului Cireşelor din acest an, din 23 şi 24 iunie. 

Am pregătit activități interesante pentru cei mici și cei mari, surprize şi specialităţi din zona Munţilor Plopiş.

Vă aşteptăm cu drag!

 

Festivalul cireșelor 2018

Sezonul cireșilor înfloriți este o sărbătoare a primăverii care ne invită să ieșim în natură, pentru a ne bucura de peisaje de poveste, ce par adesea ireale.

Și la Făgetu cireșii și-au îmbrăcat straiele de sărbătoarte, în așteptarea festivalului dedicat lor, ce se apropie pe zi ce trece.

Cea de a III -a ediție a Festivalului Cireșelor din Făgetu, comuna Plopiș va avea loc în 23 și 24 iunie și propune activități interesante pentru cei mici și cei mari.

Revenim în curând cu mai multe informații și programul evenimentului.

Sub pământ

 O zi frumoasă de primăvară, o nouă excursie în împrejurimile comunei Plopiş. Între cele două sate – Plopiş şi Iaz – se află un deal care nu pare a fi cu nimic mai special decât oricare altul din această zonă.

Totuşi în această perioadă, când vegetaţia este încă la începutul perioadei de creştere am observat ceva neobişnuit pe acest deal.

Cred că aici, în pământul de pe această culme se află cea mai harnică comunitate de cârtiţe.

Sub pământ, locuinţa lor este un adevarat palat, cu multe încăperi, cu tuneluri largi, cu camere de popas din loc în loc. Odaia de dormit  şi-o fac de obicei într-un loc mai ferit, în dreptul unor tufişuri și nu în locul unde se înalţă muşuroiul.

Galeriile, răsfirate pe suprafeţe mari, sunt drumuri săpate ca să-şi caute hrana. Nu se ating de rădăcinile buruienilor întâlnite în cale, fiind o specie carnivoră în toată puterea cuvântului. Mâncarea ei constă din larve de insecte, din râme sau insecte care trăiesc în pamânt.

Uneori găseşte mâncare mai din belşug, alteori mai puțină. Ca să aibă oricând cu ce să se sature, își face rezerve, undeva în drumul tunelurilor. Acolo, într-o gropiță anume săpată, adună râme multe, cărora le face o operație chirurgicală ca să nu mai poată fugi în pamânt. Le retează capetele, iar  până ce le cresc la loc, le vine rândul la înghițit. Are, în acest fel, râme proaspete oricând vrea.

Trupul e o maşină vie pentru săpat tunele. Drept sfredel serveşte botul ascuţit, cu un zgârci la vârf, ce-i dă mai multă tărie. Ca sape servesc labele de dinainte, scurte, vânjoase, date-n lături, cu unghii ascuţite, lungi, adevăraţi dinţi de greblă. Cu labele de dinapoi azvârle ţărâna ieşită din săparea canalelor.

Cârtiţa (Talpa europaea) îşi duce viaţa în cotloane subpământene, tuneluri ramificate, cu răsuflători în dreptul muşuroaielor.

Pe acest deal, sub pământ, aceste animale și-au construit o adevărată metropolă, unde trăiesc probabil, cele mai harnice cârtițe din România!

 

Buna Vestire

Sărbătoarea Bunei Vestiri, ziua în care Fecioara Maria a primit vestea că-l va naşte pe Fiul Domnului, este corelată cu diverse practici devenite tradiţii şi superstiţii. Astfel, în cultura populară se crede că cine se ceartă de Buna Vestire va avea parte de supărări tot anul. De aceea, se spune că această zi este una aducătoare de veşti bune. Totodată, este recomanat să nu dormi prea mult în această zi, pentru a nu fi leneş şi somnoros întregul an. În calendarul popular, această zi este numită şi Ziua Cucului. Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului este îl auzi trebuie musai să ai bani în buzunar pentru a nu tot anul cu buzunarul gol. De aceea, în popor se spune că este bine să ai buzunarele pline de bani pentru a avea belşug în următorul an. Etnologii au mai identificat în lumea satului o altă practică. În unele zone, craca pe care a cântat cucul de ziua lui era tăiată şi pusă în apa de scăldat pentru a aduce noroc în dragoste tinerelor de măritat. Tot această zi este legată de mai multe practici privind purificarea spaţiului, de la tras clopotele pentru a alunga spiritele malefice până la scuturarea straielor şi a covoarelor prăfuite peste iarnă. De Buna Vestire este dezlegare la peşte. Se prepară şi se conumă peşte pentru a fi tot anul „ca peştele în apă“. Se crede că, în această zi, pescarii nu trebuie să arunce mămăliga în apă, pentru ca acea apă să fie protejată. Una dintre cele mai cunoscute superstiţii legate de această zi este cea care anunţă vremea de Paşti. Se spune că aşa cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire aşa va fi şi de Înviere. 

Sălăjeancă de 103 ani din Făgetu

Sălăjeancă de 103 ani din Făgetu, felicitată de ziua ei de către episcopul romano-catolic

Episcopul romano-catolic Böcskei László a felicitat, zilele trecute, o enoriaşă din satul Făgetu, judeţul Sălaj, cu prilejul împlinirii vârstei de 103 ani. În acest sens, înaltul prelat s-a deplasat în localitatea care se află la limita a trei judeţe – Bihor, Sălaj şi Cluj.

„Am aflat din raportul parohului Rolnik Marton privind situaţia pastorală a anului precedent, despre faptul că una dintre enoriaşele parohiei va împlini 103 ani şi am decis să vizitez persoana sărbătorită. Am felicitat-o, am împărtăşit bucuria zilei de naştere şi am încredinţat-o în grija lui Dumnezeu”, a afirmat episcopul Böcskei László, citat de Agerpres.

Deşi viaţa i-a rezervat multe încercări, Mihalcsik Iuliana nu şi-a pierdut credinţa, pe care a transmis-o copiilor şi nepoţilor ei. În ciuda puterilor fizice slăbite, a faptului că şi-a pierdut în totalitate vederea şi auzul îi este îngreunat, sărbătorita centenară continuă să recite rugăciuni şi să-L slăvească pe Dumnezeu prin cântece religioase învăţate în tinereţe. Este îngrijită şi înconjurată cu dragoste de către membri ai familiei care au rămas cu dânsa, din trei generaţii.

„Mama ne-a învăţat să ne rugăm, dânsa ne-a dus la biserică pe drumurile astea grele pe jos, căci nu erau alte mijloace de transport pe vremuri”, a mărturisit fiul Iulianei, Mihalcsik Iosif.

Parohul Rolnik Marton, care l-a însoţit pe episcop, şi-a exprimat bucuria faţă de vizita ierarhului, dar şi mai mult a însemnat pentru el să poată aduce prin asta bucurie persoanei sărbătorite şi familiei acesteia.

„Este o mare onoare pentru familie, dar şi pentru parohie, faptul că preasfinţitul a acceptat să facă atâta cale şi să vină la noi. Eu cred că acest gest este de asemenea o încurajare şi pentru familie, care o îngrijeşte cu dragoste pe bunicuţă. Dânsa îşi acceptă suferinţa şi trăieşte cu demnitate acest timp cu care Dumnezeu binevoieşte să o mai binecuvânteze aici pe pământ, oferind prin aceasta familiei sale, dar şi nouă un exemplu de credinţă, speranţă şi iubire”, a precizat Szombati-Gille Tamás, responsabil cu comunicarea al Asociaţiei Caritas Catolica.

Sursa: Magazin Salajean

Festival interjudețean de colinde

Festivalul interjudețean de colinde „Răsună, mândru răsună…”

Ediția a III-a

Plopiș – 3 decembrie 2017 

           Și în acest an, Festivalul interjudețean de colinde „Răsună, mândru răsună…” își propune să adune laolaltă sute de spectatori care vor intra, pentru preț de câteva ore, în atmosfera magică a sărbătorilor de iarnă, care se apropie cu pași atât de repezi.

          Zeci de colindători din șase județe ale țării (Sălaj, Caraș-Severin, Bihor, Bistrița-Năsăud, Timiș și Arad), vor aduce în fața celor prezenți colinde, obiceiuri și tradiții specifice zonei din care provin, dedicate Sărbătorii Crăciunului și a Anului Nou.

          De asemenea, în cadrul evenimentului, vor evolua pe scenă artiștii Ioan Dordoi, Radu Ciordas, Sergiu Chirila, Andra Nedisan și Dan Grosos; prezentatori: Bulzan Ionela-Lucreția, Coste Anin-Alexandru și Mihai Herte (Misu – HoraTV).

          Aflat la ce-a de-a treia ediție, evenimentul își propune să evidențieze importanța Sărbătorilor închinate Nașterii Domnului și, totodată, să încurajeze păstrarea vie a datinilor specifice celei mai importante și mai așteptate perioade a anului.       

          Festivalul va avea loc duminica, 3 decembrie 2017, începând cu ora 12:00, la Căminul Cultural din localitatea Plopiș și este organizat de Școala Gimnazială Nr. 1 Plopiș, cu sprijinul Primăriei, al Consiuliului Local și al Centrului de Informare și Marketing Turistic Plopiș.

„Sfântă Mărie Mică”

Biserica ortodoxă și cea greco-catolică din satul Iaz, comuna Plopiș, poartă hramul Nașterii Maicii Domnului, sărbătorit anual, pe data de 8 Septembrie, evenimentul fiind cunoscut și sub denumirea de „Sfântă Mărie Mică”. Acesta reprezintă un moment de bucurie, la care participă atât credincioși ai satului, dar și persoane venite din localități învecinate sau fii ai satului veniți de la distanțe mult mai mari, pentru a se bucura împreună cu familiile lor de această frumoasă sărbătoare.

                   Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care începe la 1 Septembrie și, totodată, cea mai importantă sărbătoare a toamnei. De dimineața, credincioșii se îndreaptă cu mic cu mare spre biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie și la Sfântul Maslu care sunt oficiate de un sobor numeros de preoți. La săvârșirea acestora, „se lasă” icoana Maicii Sfinte, iar fiecare credincios trece prin fața ei și se închină, rugându-se pentru sănătate și bunăstare. După masa este dedicată familiei și petrecerii cu cei dragi.

                   În credința populară, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară și toamnă, momentul în care se dă startul lucrărilor agricole de toamnă și momentul în care noul anotimp începe să își intre în drepturi.

                    

Cel mai frumos drum din Sălaj

La Făgetu, într-una din cele mai frumoase zone peisagistice, cea de-a treia tabără SPS

Pe culmea Munților Plopiș, pajiștea asta întinsă, care seamănă mai mult cu o câmpie suspendată, cumva, pe munte, e colorată de verdele naturii și galbenul holdelor de grâu, care și-au pus amprenta – într-un mod pitoresc deosebit, conferindu-i o frumusețe aparte -, asupra părții ăsteia de lume.

Acolo, pe câmpia asta suspendată, urmând o cale sinuoasă peste culmea munților, cel mai frumos drum din județul Sălaj te duce, dacă te hotărăști să-l urmezi, într-o lume fermecătoare. Asta dacă îți place natura.

Cei vreo 20 de kilometri de drum, care leagă localitatea Plopiș de Făgetu și care își urmează cursul către Borod ori Tusa, urmând demarcația dintre județele Sălaj și Bihor, sânt, pe bună dreptate, asemănați cu Transalpina, evident, la o scară mult mai mică. Însă, poate tocmai de aceea, ori cu atât mai mult, farmecul drumului ăstuia are o notă aparte, ceva care te leagă de verdele și galbenul care colorează culmea muntelui și care te face să exclami, chiar și fără voie: ”Superb!”.

Cel mai frumos drum din Sălaj

Încă de când ieși din Plopiș, drumul, reabilitat în 2015 de Consiliul Județean Sălaj, urcă către culme, urmându-și meandrele parcă alene, introducându-te în calmul care caracterizează partea asta a țării, un calm care ți se așterne rapid în gânduri. Iar drumul se transformă într-o vacanță care, pentru tine, cel care de abia ai scăpat de agitația orașului, se transformă, cu adevărat, într-o binecuvântare.

Vezi continuarea articolului pe:

Sălajul pur și simplu

Mulțumiri domnului Călin Pavăl!

 

Mlaștina de la Iaz

Un loc mistic, încărcat de legendă, o punte între două lumi! Mlaștina de la Iaz, despre care oamenii locului spun că ar fi un lac fără fund este pe cât de înfricoșătoare, pe atât de spectaculoasă. Se spune că apa mlaștinii este binefăcătoare și vindecă pe oricine are curajul să pună piciorul în apa neagră, dar se mai spune și că a furat multe suflete.

De cum ajungi la Mlaștina de pe Valea Iazului, natura pare…împietrită. Nici vântul nu pare să adie printre copacii bătrâni care străjuiesc mlaștina. Parca i-ar fi teamă să nu tulbure apa neagră ca tăciunele.

Oamenii locului privesc aceasta palma de vegetație cu teamă. Tainele apei sunt încă nedeslușite, iar iazul atrage ca un magnet curioșii în căutarea de legende.

„O legenda, am auzit-o eu de la bunica, spunea ca în această zonă, la un moment dat, a fost o secetă puternică. Au secat apele, nu a plouat câțiva ani și apă nu se găsea decât aici, în mlaștină”, povestește Alexandru Bodea.

De atunci, nimeni nu a mai avut curajul să aducă apa din Iaz acasă. Dar misterul și teama se împletesc mai departe!

Localnicii din Iaz se tem numai când aud de lacul care se odihnește la un kilometru de casele lor. Bătrânii satului spun că nimeni nu a mai avut curajul să intre în mijlocul apei de la Iaz. Unii spun că apa din lac are puteri tămăduitoare.

„Oamenii spun că aici este un tău fără fund, tăul de la Iaz, că nu ar avea fund pentru că aici s-au înecat mulți și nu au mai ieșit mlaștina i-a tras în jos”, mai spune localnicul.

Cu timpul, însă, oamenii au descoperit că apa are puteri vindecătoare. Localnicii  spun că cei care merg pe marginea iazului se vindecă de boli. Mlaștina de la Iaz este o arie protejata de interes național, cu o suprafață de zece hectare.

A fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).

Aria naturală reprezintă o zonă cu mlaștini turbo-active, cu o valoroasă bogăție floristică, atât prin flora mezo-oligotrofă ce vegetează în arealul ei, cât și prin sedimentul său atribuit erei palinologicului. Din punct de vedere geologic, substratul este constituit din conglomerate, gresii, argile, nisipuri și marne nisipoase.

Roua cerului (Drosera rotundifolia)

Flora rezervației este constituită din elemente specifice turbăriilor, în cea mai mare parte din mușchi de turbă și specii floristice rare. Printre speciile vegetale aflate în arealul rezervaţie este semnalată prezenţa unei plante carnivore (insectofagă) cunoscută sub denumirea de roua cerului (Drosera rotundifolia).

Alte specii floristice: trestioară (Calamagrostis canescens) cunoscută și sub denumirea de terstie de câmp, sclipeți (Potentila erecta) sau șuvară (Molinia caerulea) cunoscută și sub denumirea de iarbă albastră, un rogoz din specia Carex vesicaria, papură (Typha latifolia), spetează (Juncus effusus) cunoscută și sub denumirea de rugină, buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), bumbăcăriță (Eriophorum augustifolium), crușin (Rhamnus frangula), precum și specii arboricole de salcie aurie, (Salix auris), răchită (Salix alba) sau arin negru (Alunus glutinosa).

Faună

Pe teritoriul rezervației au fost identificate mai multe specii faunistice de coleoptere (gândaci), dintre care unele unicat pentru țara noastră, cum ar fi specia Phytobius velaris.

Căi de acces

  • Drumul național (DN1H) – Şimleu Silvaniei – Nuşfalău – drumul județean (DJ119E) până în satul Plopiș, urmând valea Iazului (un afluent de dreapta al Barcăului) în amonte se ajunge în rezervație.