• 0260 671253
  • office@centruturisticplopis.ro

Arhivă autor

MAGIA CRĂCIUNULUI

PRIMĂRIA COMUNEI PLOPIȘ și ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 PLOPIȘ 

Vă invită să participați la Concertul de colinde

”MAGIA CRĂCIUNULUI” 

DUMINICĂ, 11 DECEMBRIE 2022 DE LA ORA 12.00 LA CENTRUL CULTURAL PLOPIȘ

CIMT Plopiș

Vara în pădure

”Pădurea verde și stufoasă
E casa mea și sunt ferice
Și vara e așa frumoasă
Că n-ai ce-i face, orice-ai zice

Eu zbor pe sus, și văd albine
Cum duc polen în stupul lor
Privighetori cu glasuri fine
Se-aud perfect din al meu zbor…”

de  

CIMT Plopiș

Restaurarea zonelor umede și turbăriilor din Regiunea de Nord-Vest

Facultatea de Geografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai (Promotor de proiect), în parteneriat cu Norwegian Institute for Nature Research (Partener 1), derulează, în intervalul 16 decembrie 2021 – 30 aprilie 2024, proiectul „Restaurarea zonelor umede și turbăriilor din Regiunea de Nord-Vest” (NWPEAT).

Proiectul este finanțat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, Programul RO-Mediu „Mediu, Adaptare la Schimbările Climatice și Ecosisteme”, Apelul de propuneri Restaurarea zonelor umede și turbăriilor, al cărui Operator de Program este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Sălaj – Mlaștina de la Iaz

Zona umedă SJ-001-Mlaștina de la Iaz

Informații generale

Mlaștina de la Iaz, situată la 319 m, este inclusă piemontului Munților Plopiș, și se situează, din punct de vedere administrativ, în comuna Plopiș, județ Sălaj. Din punct de vedere biogeografic, ecosistemul este integrat zonei termonemorale, turbăria fiind eutrofă. Suprafața ecosistemului este de 0,088 ha.

Status

25.02.2021 – Pentru restabilirea funcțiilor ecosistemului de turbărie SJ-001-Mlaștina de la Iaz, se are în vedere obținerea unui echilibru hidrologic optim și îmbunătățirea stării ecosistemului. Principalele presiuni identificate ce afectează această zonă umedă sunt drenarea și pășunatul intensiv.

27.04.2022 – O parte a echipei de proiect a avut o documentare de teren la Mlaștina de la Iaz. În cadrul acestei activități au fost preluate fotografii vizând statusul ecologic al arealului, s-a realizat o monitorizare aeriană a zonei, au fost prelevate probe de apă privind calitatea apei și a fost realizată o evaluare a biodiversității din acest ecosistem.
Activitatea A1

CIMT Plopiș

Haidați! Vă așteptăm cu drag!

Consiliul Județean Sălaj, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj

Primăria municipiului Zalău, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, Casa Municipală de Cultură Zalău

Festivalul internațional de folclor „Ecouri meseșene”, ediția a 45-a

„Haidaț pă la noi! Deschideți lada cu zestre sălăjeană”, ediția a 6-a 

27-29 august 2021

Piața 1 Decembrie 1918  (platoul de marmură) din Zalău

Folclor. Meșteri populari și producători sălăjeni

 Programul Festivalului „Ecouri meseșene”, la scenă:

Vineri, 27 august 2021:  17-22,  Ansamblul „Spiridușii Valcăului ”– Valcău, Ansamblul „Cununa Meseșului” – Horoatu Crasnei,  Palatul copiilor – Zalău, Atelierul de joc – Zalău, Ansamblul ,,Mugur, mugurel”- Școala Populară de Arte și Meserii a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Ansamblul folcloric  „Columna” , Grupul vocal ,,Zestrea” și Ansamblul artistic profesionist „Porolissum” ale Casei Municipale de  Cultură  Zalău  și MARIANA DEAC.

 Sâmbătă, 28 august 2021: 18-22, Ansamblul folcloric „Terbete” – Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Ansamblul folcloric „Berekenye” – Cehu Silvaniei, Fomația de dansuri „Széri Kukurók”din Ser, Satu Mare, Fomația de dansuri „Árvalányaj” –  Nușfalău, Formația de dansuri ,,Lelei Nemesek” din Lelei,  Satu Mare, Ansamblul „Szamoshát”  din Satu Mare, Ansamblul „Nagyvárad” din Oradea.

Duminică, 29 august 2021: 17-22, Ansamblul „Bujorii Cehului” – Cehu Silvaniei, Liceul de Artă Ioan Sima”– Zalău, Ansamblul „Bocșana și Satul meu”- Caraș Severin, Asociația Culturală „Dorul dorului”, Ansamblul  „Meseșul Junior”- Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Ansamblul „Românașul”- Universitatea Tehnică, Cluj Napoca, Ansamblul folcloric „Meseșul” și                         „Veteranii Meseșului” – Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și IONUȚ LANGA ȘI SAVA NEGREAN BRUDAȘCU.

Pe conturile de youtube și facebook ale Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, ansambluri folclorice din Italia, Belgia, Insulele Canare/Spania, Ungaria, Bulgaria și Israel.

Sâmbătă, 28 august 2021, de la ora 15, va performa, la scenă, grupul „Zânele Silvane”,  cu un spectacol de dans și descântec,  iar duminică, 29 august 2021, de la ora 15, Fanfara „Promenada” a Casei Municipale de Cultură din Zalău. Pe parcursul celor trei zile, Primăria municipiului Zalău desfășoară ateliere: de pictură – broșe de lemn, de confecționat mărgele și brățări și un atelier de cusut, coordonate de „Șezătoare în Silvania”.

Partener: Asociația de dezvoltare intercomunitară „Sălaj Plus”. Cu sprijinul Asociației Naționale de Folclor din România/IGF România, Primăriei Valcău de Jos, Primăriei Horoatu Crasnei și Primăriei Plopiș.

                  

CIMT Plopiș

EXPERIMENTUL – „Satul și teatrul”

Duminică, 8 august, la ora 20:30, jucăm „Experimentul” de Ion Baieșu și alți autori români contemporani, la „Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea”, aflat în satul Iaz din comuna Plopiș.
Intrarea este gratuită!
Copiii sunt invitați să participe la un atelier susținut de doi actori din trupa noastră chiar în ziua reprezentației.
 
Intrarea la spectacol și participarea la atelier sunt gratuite. Toți participanții sunt rugați să poarte mască de protecție și să respecte măsurile de distanțare socială pe toată durata desfășurării evenimentelor. 
 
Spectacolul „Experimentul” de Ion Băieșu și alți autori români contemporani este o comedie actuală care vorbește despre prietenia improbabilă dintre un fost magistrat și un hoț. Bartolomeu Capră își duce viața aparent liniștită în apartamentul său, până ce într-o noapte este vizitat de un hoț în căutarea prăzii. Intrusul, în scurt timp, îi va deveni prietenul pe care și l-a dorit întotdeauna, iar femeia de serviciu, „însărcinată cu curățenia” va trebui să facă tot ce-i stă în putință pentru a demasca hoțul.
 
Distribuția: Iulian Gliță, Marin Grigore, Florentina Năstase
Regia: Victor Olăhuț
Spectacolul „Experimentul” a primit „Premiul Special al Juriului” în cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Atelier”.
 
Parteneri: Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj, Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea, Tur Cento Trans, Romania Educab
Partener media: spotmedia.ro
„Satul și teatrul” este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.” 

 
CIMT Plopiș

Floarea soarelui și mierea

Cele mai recente dovezi scrise despre apicultura cu stupi datează din perioada 1500 î. Hr.

Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total de apicultură.

Stadiile de dezvoltare a stupilor au condus la stupul cu rame mobile care este folosit în prezent.

CIMT Plopiș

Zbor deasupra Plopiș-ului

Într-o lume în care aproape oricine are o cameră foto, obsesia pentru imagini este mai mare ca oricând…

Filmare realizată în tabăra internațională de fotografie: Sălaj. Frumusețe, Tradiție, Poveste – 2021

Credit: Ovi D. Pop

Tabăra de Fotografie este organizată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Varadinum Foto Club Oradea Romania în parteneriat cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Sălaj Plus” sub patronajul International Union of Photographers (IUP).

Mulțumim artiștilor fotografi!

CIMT Plopiș

Sărbători Fericite

„Ou înroşit, miel rumenit, cozonac mărit, Paste fericit. Fie ca această sărbătoare să vă aducă multă nădejde şi pace în viaţă”.

Echipa Centrului de Informare şi Marketing Turistic Plopiş

CIMT Plopiș

În așteptarea iernii

„Demult, într-o iarnă, mi-am trimis copilăria să se dea cu sania. Nu s-a mai întors…”

Atunci când ninge parca ceva în sufletele noastre se schimbă. Parcă mai mult ca oricând ne dorim să fim iarăși copii. Poate, din acest motiv iubim iarna atât de mult chiar dacă este un anotimp friguros. Totul se transformă într-un peisaj de poveste. Fulgii albi asemănători unor fluturi albi parcă dansează îmbrăcând natura în haine de poveste. Mesteacănul și-a pierdut de ceva vreme aproape toate frunzele, doar în unele locuri fâşii de iarbă și colțul grâului de toamnă are nuanțe de viață, așteptând tremurând plapuma albă a iernii.

 

CIMT Plopiș

Bogăţiile pădurii

Toamna… cu reflexele ei ruginii… bogată în de toate… ne arată în fiecare an adevărata faţă a naturii… cea în mii de culori… Poartă spre strălucirea infinită a zăpezii, toamna este cel mai bogat anotimp, purtând în aer un miros specific de „bun”, iar copacii îmbracă haine multicolore, pierzându-şi, rând pe rând, acoperământul ruginiu. Darul naturii, ilustrat mai jos, cu bune sau rele, după cum este şi viaţa în sine…

CIMT Plopiș

Ţara Silvaniei vs Ţara Crişurilor

O zi de vară, un drum, două ţări! 

Cel mai frumos drum din Sălaj, într-o scurtă incursiune la limita dintre două judeţe, pe culmile Munţilor Plopiş, de la Făgetu, judeţul Sălaj spre Borod, judeţul Bihor, acolo unde priveliştea oferă o viziune de basm, iar natura îţi dezvăluie o lume fermecătoare. Locuri magice care ne încarcă de energie şi ne optimism.

CIMT Plopiș

Iaz – moară, mlaștină, mocăniță, muzeu

A fost atestat pentru prima dată în anul 1342. Satul „Iaz” este traversat de Valea Iazului. Pe acestă vale erau mai multe mori pe apă, la ora actuală doar una singură se mai păstrează întreagă.

Valea Iazului se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Ea are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes.

Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz.

În sus, pe partea dreaptă, pe vale ajungi la Mlaştina de la Iaz, arie naturală protejată care te învăluie cu istoria şi secretele ei bine ascunse. Mlaştina formată prin alunecări de teren de acum 8-10.000 de ani, dispune de un strat de depuneri de polen, purtători de informaţii. Este o adevărată comoară pentru cercetătorii care studiază evoluţia pădurilor în ultimii 10.000 de ani.

Aici au funcţionat Băile Iaz, recomandate celor cu afecţiuni reumatice şi cu boli ai sistemului nervos periferic.

Urcând de la mlaştina pe versanţii munţilor Plopiş găsim zone cu un pitoresc aparte, pădurea cu darurile ei şi urme ale unei vechi mocăniţe care prin 1920 a fost construită. Datorită comunității numeroase de slovaci care erau cunoscuți drept buni tăietori de lemne, firma elvețiană La Roche a decis să investească în zona Făgetu (comuna Plopiș). În 1920 a fost construită pe ruta Iaz-Nușfalău mocănița care transporta lemnul tăiat de slovaci spre fabrica de cherestea de la Nușfalău.

După un scurt popas la pensiunea Valea Iazului, pentru a ne odihni după cele 3 – 4 ore de hoinărit prin pădure, ne reluăm drumul și ajungem la Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea, un loc în care timpul s-a oprit, iar viața noastră începe să-și găsească sensul și răspunsuri la întrebări pe care le-am ignorat prea mult. Simplitatea vieții și a lucrurilor ce ne înconjoară se regăsesc în fiecare colț al acestei impresionante și minunate colecții. O nouă săptămână poate să înceapă în voie. Noi avem ”bateriile” pline de energie! 

Pe drum mai surprindem câteva instantanee inedite, pentru ca totul să fie mai mult decât o escapadă la final de săptămână.

CIMT Plopiș

Dulceața de trandafiri

”Roşe de Rescht” a fost descoperit în Persia în secolul al XIX, face parte din Familia Rosa Damascena. Florile sunt extrem de parfumate, cu parfum clasic de damasc, acest soi prezintă înflorire abundentă, atâta timp cât este tăiat corespunzător, iar florile sunt recoltate imediat ce au atins maturitatea.

Pentru a prepara dulceața din trandafiri se culeg florile parfumate, se spală la jet puternic de apă, se scutură bine şi se lasă într-o strecurătoare. Apoi se ia fiecare floare la scuturat, se apucă toate petalele cu degetele unei mâini, după care urmează îndepărtarea părţii albe de la baza petalelor, prin tăierea cu foarfeca.

Petalele curăţate se pun într-o strecurătoare şi se cern bine pentru a nu rămâne polen sau alte corpuri străine foarte mici, lipite de petale.

Se freacă apoi petalele într-un castron cu 2 linguri de zahăr şi zeama de la o lămâie până devin sticloase şi încep să lase zeama frumos colorata, cu miros de trandafiri. Se freacă până în momentul în care petalele încep să se adune în ghem, după care încetăm să le mai presăm şi le lăsăm în repaus.

Pregătim siropul din zahăr şi apă, punându-le pe foc într-un vas încăpător cu fund gros, daca se poate anti-aderent. Se fierbe siropul la foc mare, până începe să facă balonaşe, după care se reduce focul şi se aşteaptă legarea siropului.

Acest lucru se întâmplă atunci când o picătură de sirop aşezată pe o farfurie rece stă ca şi o bobiţă, fără să se împrăştie pe farfurie. În acel moment siropul este pregătit să primească aroma inconfundabilă a petalelor de trandafiri, care se adaugă în vas împreună cu sucul lasat şi se împraştie prin miscari circulare prin sirop. Se continua fierberea, se adună spuma făcută la suprafaţa dulceţii şi după câteva clocote se adaugă zeama celei de-a doua lămâi, se amestecă bine în tot vasul, după care se mai fierbe până când siropul se leagă din nou suficient de bine(fiindcă s-a subţiat după adăugarea petalelor).

Se face iarăşi proba picăturii care, dacă nu se împraţtie pe farfurie, ne dă semnalul că trebuie să oprim focul şi dulceaţa este gata. Atenţie, în dulceaţă se amestecă numai şi numai cu o lingură de lemn! Se toarnă în borcane bine spălate, uscate  şi sterilizate în cuptor o jumătate de oră.

Sursa: adevarul.ro

CIMT Plopiș

Povestea unui copac

O inimă de Broscuță

Volumul 2 – Primii pași spre maturitate

de Gheorghe Vîrtosu

 – fragment –

”Pe timpul copilăriei mele aici se înălţa un copac singuratic. … copacul falnic, stârnise la rândul său gelozia copacilor din pădurea care mărginea câmpia întinsă. Crescuse dintr-o sămânță pe care o lăsase în zbor o pasăre măiastră. Nefiind iubită de alte păsări, pentru că era mai deosebită decât ele, aceasta voia un copac în care să-și facă cuib, cât mai departe de suratele sale invidioase. O vreme fuseseră fericiți împreună, pasărea aceea măiastră și copacul singuratic, fiind îndrăgiți de toate grânele din lanul întins.

Însă de la o vreme, copacul falnic, stârnise la rândul său gelozia copacilor din pădurea care mărginea câmpia întinsă. Se pare că gelozia ce mânase până acolo pasărea măiastră, încolțise în acel loc odată cu sămânța din care crescuse copacul, răspândindu-se peste întregul meleag. 

Așa se întâmplă ori de câte ori începi un lucru, cu un gând nesăbuit: acesta va încolți si va crește odată cu lucrul tău.

Pentru a se răzbuna pe frumusețea copacului, ceilalți arbori au prins într-o noapte un fulger blestemat căruia i-au promis că îl vor ascunde în pădure, făcându-l nemuritor, dacă va reteza copacul ce domină întreaga câmpie. Nu puteau să-l mai vadă ca pe o aluniță pe un obraz catifelat, care atrăsese până și atenția norilor prin gingășia ei…”

CIMT Plopiș

Dealul Cucleu din Plopiș

Despre dealul Cucleu, din Plopiș am mai scris în urmă cu câțiva ani (Cercetarea arheologică).

Azi însă, vom aborda acest loc puțin mai altfel.  Așadar, să începem cu începutul…

Am pornit în căutarea bureților de prun, echipat cu un coșuleț din nuiele și aparatul foto. Cerul nu era nici de ploaie, nici senin, vântul bătea nici prea tare nici prea încet, iar afară nu era nici prea cald, dar nici prea frig pentru a hoinării o jumătate de oră prin natură, într-o zi de început de mai.

La baza dealului se află un canal, care alimenta o veche moară în vremurile de odinioară sau poate o ”topilă”…

Sus pe deal sunt plantați pruni, versantul dinspre munții Plopiș este împădurit, iar cel de către sat este tot o livadă de pruni. 

Sus, pe coama dinspre sat, printre hățișuri se vede un bolovan mare, pus acolo pentru a acoperii intrarea într-o veche grotă, despre care se povestesc mai multe lucruri… unele mai ciudate ca altele.

 

CIMT Plopiș

Natura lucrează…

Natura lucrează în moduri misterioase. Ei bine, natura a oferit dintotdeauna soluții pentru problemele de sănătate ale omului. Omul trebuie să lucreze cu natura, nu împotriva ei și poate să ofere cele mai bune modele pentru toate nevoile oamenilor.  Natura poate să-ți slujească de carte, de profesor, de povățuitor. Ea te cheamă, ea îți procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte plină de învățături înțelepte, nu o neglija pentru alte cărți.

CIMT Plopiș

Oare e la fel și primăvara aceasta?

Răsfoind arhiva de fotografii, am dat peste câteva făcute anul trecut, poate nu chiar pe vremea asta, dar care m-au amintit de frumoasele locuri pe care le-am colindat. Privindu-le cu nesaț pe ecranul calculatorului, mi-am amintit de:   

Sonet

de Alexandru Vlahuță

A revenit frumoasa primăvară;
Copacii parcă-s ninși de-atâta floare;
Dorinți copilărești, renăscătoare,
Fac inimile noastre să tresară…

Iubire e în razele de soare,
Și farmec în a codrului fanfară,
Și visuri dulci în liniștea de sară;
În cer și pe pământ e sărbătoare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
Căci toată frumusețea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!

Și-s fericit c-am fost o clipă-n stare
Să simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.

CIMT Plopiș

Sărbători fericite și La mulți ani!

Sărbătorile Crăciunului și Anului Nou să vă aducă tot ce-i mai bun pe lume, multă iubire, fericire și prosperitate.

 

CIMT Plopiș

Lucrul de mână

Munca la câmp se apropie de final pentru acest an. Încet, încet iarna își va intra în drepturi. În satele din zona noastră, în lungile seri de iarnă, cele mai pricepute femei își petrec timpul cu copiii sau nepoții, învățându-i ceva ce nu vor uita niciodată, de la cele mai simple tehnici (tricotatul cu degetul, tricotatul cu brațele) până la tricotatul cu andrele pentru modele mai complicate, să facă ”cipcă”, sau chiar să țeasă la război. 

Au învățat să facă lucru de mâna de la mamele, de la bunicile lor, sau de la o vecină mai iscusită în mânuirea instrumentelor specifice. Altele au învățat la școală, pe vremea când încă mai erau ore de lucru manual.

Lucrul de mână nu e un „sport” individual. Lucrul de mână este o ”scuză” pentru socializare, pentru a-ți face noi cunoștințe sau pentru a te întâlni cu prietene și a discuta câte în lună și în stele, incluzând aici relații personale, politică, familie, economie, călătorii și bineînțeles ultimele ”știri” din zonă! 

Lucrul de mână te menține în prezent. Mintea noastră e mereu în alergare, mereu facem planuri pentru viitor sau ne amintim de trecut, uitând să ne bucurăm de prezent. Lucrul de mână, orice lucru de mână, ne ajută să trăim în prezent, și să ne bucurăm de ceea ce suntem preocupați să facem acum.

Câte lucruri frumoase se pot crea și câte beneficii aduce acestă activitate! Relaxare, creativitate, atingerea scopurilor propuse, îndemânarea și o binemeritată pauză de la tehnologie. 

CIMT Plopiș

MLAȘTINA ( turbăria, smârcul sau tinovul)

Mlaștina este un biotop caracterizat printr-un teren umed mlăștinos, un loc mocirlos (acoperit cu vegetație), un ochi de apă pe un teren mlăștinos. Din punct de vedere al reliefului, mlaștina se formează într-o depresiune de teren, fără scurgere, pe care se adună și stagnează apa într-un strat subțire, deseori nepermanent.

Ascunzând printre muşchi şi ierburi înalte una din puţinele plante carnivore din România, cu o adâncime de peste cinci metri şi o frumuseţe misterioasă ce a dat naştere mai multor legende, mlaştina de la Iaz, arie protejată de interes naţional cu specii rare de plante şi animale, este o poveste prea puţin spusă şi cunoscută de către iubitorii de natură de la noi şi de pretutindeni.

Când spui “mlaştină” gândul îţi zboară la terenuri instabile, ce pot înghiţi într-o clipă musafiri nepoftiţi ce au avut o clipă de neatenţie sau au făcut un pas greşit. La Iaz, lucrurile stau cu totul altfel, iar drumul recent asfaltat te duce aproape pe neobservate, către marginea satului, pentru a ajunge, câteva zeci de secunde mai târziu, la poarta improvizată din pari cu coaja albă, de mesteacăn, ce te anunţă că destinaţia finală este chiar în faţa ta.

Povestea rezervaţiei naturale de la Iaz începe undeva în Pleistocen, acum circa 10.000 de ani, atunci când, în urma unor alunecări de teren s-a format un lac, ce prin colmatare a dat naştere unei mlaştini ce are astăzi o suprafaţă de aproape o jumătate de hectar şi o adâncime maximă de 5,1 metri, potrivit unor cercetări din anii 80. Întreaga rezervaţie însă are o suprafaţă de 10 hectare şi a fost declarată arie protejată de interes naţional în anul 2000, pe baza unor studii ştiinţifice existente la data respectivă, în special studii asupra florei şi vegetaţiei, considerându-se că Mlaştina de la Iaz are o importanţă ştiinţifică.

Această rezervaţie se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare, iar mlaştina, ca atare, nu este decât pe o suprafaţă de o jumătate de hectar. Arealul ce înconjoară mlaştina e considerat ca zonă de protecţie a acestui loc frumos şi interesant. Această mlaştină este o dovadă a istoriei evoluţiei din ultimii 10.000 de ani. Aici se poate descifra modul cum a evoluat vegetaţia, clima şi locuirea, prin polen, acesta acumulând în el de-a lungul vremii dovezi, după care s-a depus în mlaştină. Apa are o culoare maroniu-închisă, deoarece are un conţinut ridicat de oxizi de fier. Ceea ce este mai interesant aici este planta carnivoră Drosera Rotundifolia.

Un brâu de apă brodată cu săbii de stufăriş separă mlaştina de pământul tare din apropierea sa. Traversarea apei ce are o lăţime de circa doi metri nu este una facilă şi necesită o încălţăminte potrivită terenului mlăştinos, singurul sprijin fiind crengile de alun sau mesteacăn, de care te poţi prinde sau pe care poţi călca pentru a ajunge pe covorul de muşchi al mlaştinii. Odată ajuns aici, piciorul se scufundă până aproape la gleznă în terenul moale, iar ideea că sub stratul de muşchi se află cinci metri de apă poate da frisoane celor slabi de înger. Efortul îţi este însă răsplătit iar frica se domoleşte atunci când, după câteva minute de căutări dirijate, Drosera Rotundifolia, una din puţinele plante carnivore din România, îşi face apariţia, timidă, printre iarba înaltă şi abundenţa de diferite specii de muşchi. Exemplarele descoperite sunt mici, cât unghia, însă mă consolează gândul că esenţele tari se ţin în flacoanele mici, iar admirarea unei plante carnivore în habitatul ei natural este, cu siguranţă, un fapt cu care nu mulţi se pot lăuda.
Drosera Rotundifolia este o specie ocrotită, plantă carnivoră ce consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Frunzele au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii, numiţi şi tentacule, secretă substanţe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine şi denumirea plantei. O insectă care se aşează pe o frunză a acestei plante se lipeşte de perii ce se încolăcesc în jurul ei. Perii secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insecta. Ea este apoi digerată de anumite enzime timp de câteva zile.

Nicolae Bodea, e nerăbdător să împărtăşească şi altora povestea rezervaţiei, a proiectului european prin care s-a dorit conservarea şi conştientizarea oamenilor privind importanţa ei, dar mai ales legendele despre mlaştină şi împrejurimile ei auzite de la bunici şi străbunici.

“În zonă circulă mai multe legende despre mlaştină. O legendă pe care am auzit-o eu de la bunica mea spune că aici, pe vremuri, a fost o perioadă foarte secetoasă. Au secat toate văile, iar în sat nu mai era strop de apă, decât aici, în zona mlaştinii. Oamenii au venit cu mic cu mare, s-au mobilizat şi au tăiat un canal ca să dea drumul apei din mlaştină în sat, pentru animale. Când credeau că au terminat lucrul, s-a pornit o furtună, o vijelie cu tunete şi fulgere. Pe toţi i-a fugărit de aici şi nu s-au mai apropiat de mlaştină, fiindcă o consideră ceva sacru pentru comunitate. Atunci a intrat, aşa, o spaimă în oameni, cum că nu au voie să intervină.

O altă legendă spune cum au luat naştere băile care au fost aici, la Iaz, şi care foloseau apă din mlaştină. Legenda spune că aici s-a înecat o păstoriţă cu turma ei. Într-o zi, turma speriată a intrat direct în mlaştină, iar ciobăniţa a intrat şi ea după turmă. Mlaştina a înghiţit atât fata cât şi turma. Oamenii din sat au venit, tineri şi bătrâni, să caute trupul fetei măcar. Nu l-au găsit, deşi căutările au durat mai multe zile. Au venit şi bătrâni cu cârje, care după o săptămână de stat cu picioarele în apa mlaştinii au simţit că picioarele nu-i mai supără. Atunci şi-au dat seama că apa este bună pentru tratarea unor boli”, povesteşte cel ce ocupă şi funcţia de administrator public al primăriei Plopiş.

“Peisajele desprinse dinspre culmile Plopişului, rezervaţia naturală “Mlaştina de la Iaz” şi nu în ultimul rând obiceiurile şi folclorul zonei bine conservate, fac din Plopiş una dintre cele mai atractive comune ale judeţului Sălaj. Comuna aparţine microregiunii Valea Barcăului, care cuprinde alte 10 comune. Pe teritoriul acestor comune se află încă două arii protejate de interes naţional – Rezervaţia Peisagistică Tusa – Barcău din comuna Sîg şi Pădurea Lapiş-Nuşfalău”, se arată în planul de management.

Câte dintre aceste plante sau animale le va putea găsi sau recunoaşte un turist în rezervaţia naturală şi mlaştina de Iaz e greu de spus, însă frumuseţea zonei poate fi admirată, cu siguranţă, de orice profan într-ale biologiei, botanicii sau entomologiei.

Prelucrare din Magazin Sălăjean – 5 septembrie 2013

CIMT Plopiș

Am fost acolo…

Și o fost tare fain…

Organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului, evenimentul are scopul de a promova obiectivele turistice, obiceiurile și meșteşugurile din judeţul Sălaj, promovarea gastronomiei sălăjene, precum şi informarea asupra ofertei agenţilor economici din domeniul turismului, din Municipiul Zalău şi din judeţul Sălaj.

Mulțumim organizatorilor acestui eveniment pentru invitația și sprijinul pe care ni l-au oferit!

Noi am fost cu pită de casă și chioaște și pălincă.

CIMT Plopiș

Haidaț pă la noi!

Deschideți lada cu zestre sălăjeană!

Produs al unei unei simbioze între oameni, locuri, tradiții și gastronomie, cea de-a patra ediție a evenimentului ”Haidaț pă la noi! Deschideți lada cu zestre sălăjeană!” va avea loc sâmbătă, 21 septembrie 2019, între orele 10:00 – 17:00, în Piața 1 Decembrie 1918 (Platoul de marmură). Primăria Municipiului Zalău, prin CNIPT Zalău, invită, astfel, sălăjenii să sărbătorească împreună Ziua Mondială a Turismului.

Parteneri ai evenmentului sunt Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus, primăriile și centrele de informare turistică din orașul Șimleu Silvaniei și din comunele Buciumi, Carastelec, Crasna, Creaca, Hereclean, Letca, Mirșid, Măeriște, Nușfalău, Pericei, Plopiș, Sălăţig, Șamșud, Zimbor.

Una dintre activitățile din cadrul evenimentului la care sunt așteptați participanți, și un mod inedit de promovare, este folosirea cărților poștale pe care sunt imprimate imagini ale obiectivelor de interes turistic și care pot fi trimise gratuit, cu mesaje persoanelor dragi aflate în țară sau în străinătate.

CIMT Plopiș

Sfântă Mărie Mică la Iaz

Primăria și Consiliul Local Plopiș vă invită să sărbătoriți 

Hramul Bisericii Ortodoxe și Bisericii Greco-Catolice

Evenimentul va avea loc în localitatea IAZ, la Căminul Cultural duminică 8 septembrie începând cu ora 16:30.

Invitați:

Ansamblul Artistic Profesionist ”POROLISSUM” Zalău, alături de soliști

Invitat special:

Denisa Minodora Rolnic

SEMNIFICAȚIE:

Biserica Ortodoxă și cea Greco Catolică din satul Iaz poartă hramul Nașterii Maici Domnului, sărbătorit anual pe data de 8 Septembrie, evenimentul fiind cunoscut și sub denumirea de

”Sfântă Mărie Mică”.

Vă așteptăm cu drag!

CIMT Plopiș

Crăițe sau ”învăscute”

Ciupercile sunt niște organisme enigmatice și destul de puțin studiate.
Ciupercile nu sunt nici animale, nici plante. Ele constituie o grupă specială, proprietățile lor chimice sunt specifice atât plantelor, cât și animalelor.

CRĂIŢA (Amanita caesarea) una dintre cele mai gustoase ciuperci ce cresc în România.

Crăiţa mai este cunoscută sub următoarele denumiri: ouşor, burete domnesc, roiniţa sau ciuperca lui Cezar, iar în zona Munților Plopiș i se zice învăscută.

O putem întâlni în pădurile de foioase în principal în arboretele de stejari dar şi în pădurile de amestec. Apare întotdeauna în pădurile cu expoziţie sudică unde beneficiază o mare perioadă de timp de căldura soarelui. Preferă solurile nisipoase cu apa freatică la suprafaţă. Apare de obicei în luna iunie şi poate fi găsită chiar şi în luna septembrie Ea poate fi întâlnită de la câmpie şi până la munte.

Crăiţa este catalogată de ciupercari ca o trufă comestibilă de calitate superioară. O recomandă carnea ei moale şi fragedă şi gustul ei deosebit. De menţionat faptul că pălăria se poate curăţa destul de uşor cuticula ei fiind netedă şi lipicioasă dar se drsprinde de pălărie uşor. Este printre puţinele ciuperci care prin uscare nu îşi pierde calităţile gustative şi terapeutice ci din contră acestea se accentuează. Se pot consuma şi crude.

Vă recomandăm să fiți foarte atenți la orice specie de ciuperci consumați!

CIMT Plopiș

HAI–HUI prin Munții Plopișului

Această poveste o punem la cale duminică 23 iunie de la ora 09:00, în Făgetu, comuna Plopiș din județul Sălaj.

Nu rata șansa de a vedea peisaje minunate, de a savura polișneak-ul slovăcesc și gustoasele pampușka!

 

Cireșele amare nu au fost nicicând mai dulci!

CIMT Plopiș

FESTIVALUL CIREȘELOR 2019

Ediția a IV-a, 23 iunie 2019, Făgetu – Plopiș – Sălaj

Suntem onorați să vă adresăm invitația de a participa la „Festivalul Cireșelor” – Ediția IV-a, eveniment ce va avea loc duminică, 23 iunie în localitatea Făgetu.

În speranța că programul dumneavoastră  vă permite, vă așteptăm cu drag!

         

Cu deosebit respect,

Primar, 

Criste Nicolae

PROGRAMUL EVENIMENTULUI:

Ora 9.00 – 13.00HAI-HUI prin Munții Plopișului

                            – Tur ghidat cu bicicleta – 17 km

                             – Cross-ul Munților Plopiș – 5,2 km

Ora 13.00 – 13.30 – Pauza de masă

Ora 13.30 – Deschidere oficială

Ora 13.45 – 14.00 – Școala Gimnazială Făgetu

Ora 14.00 – 14.10 – Grădinița Iaz

Ora 14.10 – 15.00 – Ansamblul folcloric „Șacanka și Șacane” din Slovacia

Ora 15.00 – 16.00 – Ansamblul „Someșul” Jibou

Ora 16.00 – 16.20 –  Ansamblul „Terbete”

Ora 16.20 – 16.50  – Soliștii vocali:

  • Denisa Prunean
  • Diana Hărăstășan
  • Lorena Chiorean
  • Geanina Monica Sabou
  • Oana Sabău
  • Silvana Pocola

Ora 16.50 – 17.05 – Ansamblul „Cerovina” – Valea Cerului

Ora 17.05 – 19.00 – Ansamblul Folcloric „Meseșul” – invitat special Cornel Borza

Ora 19.00 – 20.00Sergiu Chirilă and Band

Prezentator : Diana Gherman

Organizatori:                                                                                                                  

Primăria Comunei Plopiș

Centrul de Informare și Marketing Turistic Plopiș

Parteneri:

 

 

 

 

 

HAI–HUI prin Munții Plopișului

– invitație la mișcare –  călare (pe biciclete) sau pe jos (cross)

într-o frumoasă poveste de vară!

O zi de vară cu voie bună, locuri frumoase, motive și gusturi tradiționale, în care ne-am propus să vă oferim ocazia de a vă bucura de natură printr-un tur ghidat cu bicicleta, sau un cross  ( probă sportivă de alergare ) într-o atmosferă deosebită, în care să redescoperim tradiții și gusturi păstrate de oamenii din această zonă.

Această poveste o punem la cale duminică 23 iunie de la ora 09:00, în Făgetu, comuna Plopiș din județul Sălaj.

În traseul poveștii noastre am cuprins câteva surprize faine care sperăm să fie pe placul dumneavoastră!

Nu vor lipsi peisaje minunate, obiceiuri și oameni faini, precum și gustoasele cireșe amare pe care doar la Făgetu le găsești.  

 Înscrierile sunt deschise online, pe pagina  – www.centruturisticplopis.ro, ultima zi de înregistrare fiind vineri 21 iunie 2019 – ora 24:00.

 Turul cu bicicleta este o cursă necompetitivă, pe un traseu unic de aproximativ 17 kilometri, deschis tuturor participanților indiferent de abilități.

Cross-ul Munților Plopiș este o cursa de alergare pe asfalt și teren variat, necompetitivă, pe un traseu de aproximativ 5,2 km dedicat familiilor și prietenilor.

Te așteptăm duminica 23,06,2019, dimineața, de la ora 9:00, în fața bisericii din Făgetu, comuna Plopiș!

 

 

CIMT Plopiș

Copacul

Stejarul, un arbore foarte rezistent, cunoscându-se exemplare, care au supravieţuit de-a lungul multor secole, are o îndelungată istorie de utilizare ca medicament.

Este un arbore cu o coroană largă, neregulată a cărei circumferinţă grandioasă poate măsura până la 12 m, având ramuri puternice, bine dezvoltate. Are tulpina dreaptă, înaltă de până la 45 m. Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai. Frunzele au aspect caracteristic având 5-7 perechi de lobi rotunjiţi. La fel de caracteristice sunt şi fructele, ghindele în formă de ou şi care se coc de toamna. Scoarţa este de culoare brun-închis, adânc brăzdată. 

CIMT Plopiș

De Paşte

 Fiecare lună de primăvară are ceva specific ce o face potrivită pentru anumite tipuri de activităţi.

Sfintele Sărbători de Paşte sunt aşteptate cum se cuvine, după o veche rânduială, pe care sătenii comunei o respectă cu sfinţenie. 

După slujba din biserică, masa în familie cu mâncarea şi obiceiurile specifice acestei sărbători, am ieşit prin împrejurimile comunei, la o scurtă mişcare şi „reâncărcarea bateriilor.” 

Nu este nevoie de mult pentru a te încărca de primăvară. Trebuie doar să petreci timp în mijlocul ei, la pădure, pe pajişti, pe dealuri, oriunde, dar afara!

CIMT Plopiș

Ultima moară din Iaz?

”Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” ori „derivaţie de rîu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii.” 

sursa – www.enciclopediaromaniei.ro

CIMT Plopiș

Primăvara în pădure

Te-ai întrebat vreodată cum se simte primăvara în pădure? Oare poți simți mișcarea fiecărui mugur de pe crengi, care se luptă să îmbobocească? Oare se simte freamatul fiecări flori care dorește să își scoată capul din zapadă? Oare te poți conecta cu adevarat la întreaga rețea de viață a pădurii, simțind prin propriile vene cum totul renaște?

Unde poate fi mai frumos spectacolul primăverii decât în pădure! După ce toate au hibernat în liniştea iernii, primăvara şi-a trecut pe deasupra vălul său magic şi toate au început să înverzească şi să înflorească! Şi vietăţile au început să mişune, iar cântecul păsărelelor se aude la tot pasul. În curând vom căuta umbra codrului şi liniştea neasemuită a pădurii, departe de toată agitaţia stresantă a oraşului.

CIMT Plopiș

Mlaștina de la Iaz

Mlaştina formată prin alunecări de teren de acum 8-10.000 de ani, dispune de un strat de depuneri de polen, purtători de informaţii. Este o adevărată comoară pentru cercetătorii care studiază evoluţia pădurilor în ultimii 10.000 de ani.

Pe suprafaţa mlaştinii a fost identificat muşchiul de turbă, planta carnivoră Roua cerului şi un număr mare de gândaci, printre care şi o noutate pentru fauna ţării noastre.

În jurul mlaştinii se dezvoltă arbori seculari cu aspect de parc dendrologic. Apa, de culoare maronie-negricioasă, călduţă cu proprietăţi terapeutice, a fost apreciată înainte de 1989.

Aici au funcţionat Băile Iaz recomandate celor cu afecţiuni reumatice şi cu boli ai sistemului nervos periferic. Acum micro-staţiunea de odinioară este în paragină, în câţiva ani va fi înghiţită de mlaştină.

Curajoşii se pot apropia de luciul misterios al apei negricioase, unde vor avea parte de peisaje inedite.

Mlaştina Iaz este o rezervaţie naturală floristică, faunistică, paleontologică şi peisagistică, cu suprafaţă de zece hectare şi o adâncime a mlaştinii de 5,1 metri.

Galerie foto 10 feb. 2019! 

CIMT Plopiș

În așteptarea primăverii

Iarna începe să-și piardă din puteri lăsând loc primăverii. Ca urmare a creșterii temperaturilor, plantele și animalele ies din starea de hibernare în care s-au aflat toată iarna. Copacii încep să pompeze sevă înspre ramuri pentru a produce frunze, flori și lăstari noi. Plantele care  provin din bulbi își au energia înmagazinată în bulb, iar odată cu încălzirea vremii încep să formeze frunze și flori – cum este cazul ghioceilor.

Primăvara începe oficial cu ziua de 1 martie. Anul acesta, însă, primăvara ne-a făcut numai cu ochiul, acum la început de februarie, dar este posibil încă să se ascundă și să facă loc gerului și viscolului. Dar nu-i nimic. Până când se decide să se lase văzută și admirată în deplinătatea ei, noi vom merge cu gândul către amintiri din alte primăveri, pe care le-am trăit deja.

Și dacă viața stă mereu sub semnul primăverii, atunci să ne bucurăm de soare, de lumina primăverii și de ce ne oferă natura în acest anotimp miraculos!

“Primăvara este când îți vine să fluieri chiar dacă pantofii îți sunt plini de nămol”. (Doug Larson)

CIMT Plopiș

Hora Unirii la Plopiș

Primăria comunei Plopiș, Centrul de Informare Turistică Plopiș și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj (CCAJS) prezintă spectacolul folcloric „Hora Unirii la Plopiș” cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române. Duminică, 27 ianuarie 2019, de la ora 12, la căminul cultural din localitatea Plopiș va evolua Ansamblul folcloric Meseșul al CCAJS cu soliștii vocali Elena Petruș, Lucreția Bolba, Valeria Suciu, Alexandra Antal, Andrei Gaidoș, Adriana Baciu Bonțe și Camelia Cherecheș. Dirijor: prof. Dorel Ciobanu. Coregrafia dansurilor: Radu Mureșan. La finalul spectacolului va avea loc tradiționala Horă a Unirii.

Vă așteptăm cu drag!

CIMT Plopiș

PĂSCĂLIE SAU CARTE DE ZODII

CE NE AȘTEAPTĂ ÎN VIITOR?

Află din vise viitorul… Știai că un număr îți poate oferi… Vezi previziuni astrale pentru zodia ta… Cel mai precis horoscop… Ce îți rezervă astrele…

De secole omenirea caută explicații la coincidențele stranii dintre vise și realitate. Să fie imaginile din somn, premoniții ale viitorului…
Totodată, pentru fiecare OM există un semn zodiacal atribuit în funcție de data nașterii.
Fiecare zodie se bucură de calități incontestabile, însă toate cele 12 semne astrale au și defecte.

Conceptul de zodiac își are originea în astrologia babiloniană, iar mai târziu a fost influențat de cultura elenistică. În funcție de astrologie, fenomenele cerești se referă la activitatea umană pe principiul „cum e sus, așa și jos”, astfel încât semnele sunt făcute să reprezinte modurile caracteristice de exprimare.

Chiar dacă în ultimi ani, datorită accesului facil la informație, aceste lucruri sunt foarte bine promovate și chiar exploatate financiar, ele sunt mai vechi decât vă puteți imagina.

Poate, pentru cei care cred în ele pot fi foarte importante…
Iată mai jos câteva pagini scanate dintr-o carte numită PĂSCĂLIE sau CARTE DE ZODII, dedicată acestor ”învățături” vechi tipărită în anul 1914. 

Păscălia este lista oficială bisericească care anunța data serbării Paștilor, pe mai mulți ani. Stabilirea datei serbării Sfintelor Paști se stabilea după o serie de calcule astronomice, întocmite de către Biserica din Alexandria, și se comunica tuturor Bisericilor, prin „epistole pascale”. Aceste date erau consemnate în acte numite „Păscălii”.

Cartea cuprinde aproape 200 de pagini de informări, învățături, pilde, sfaturi și multe lucruri foarte interesante. Vom reveni și cu alte informații!

CIMT Plopiș

La mulți ani!

Noul an să vă fie presărat cu realizari remarcabile, împliniri, fericire și nu în ultimul rând sănătate!
Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea din suflet, căldura sărbătorilor din inimile noastre.

Un An nou fericit!

Echipa Centrului de Informare și Marketing Turistic Plopiș

CIMT Plopiș

Dealul Cucleu

Cercetare arheologică:

Stațiunea arheologică cercetată se află la NV de centrul localității, la cca. 500 m N de pârâul „Valea Mare”. Este vorba despre un promontoriu mai greu accesibil pe laturile sudică, vestică, respectiv estică, dar bine articulat de dealurile aflate la N de pârâul amintit, printr-o amplă şa de legătură. Stațiunea este cunoscută din vara anului 1997 când a fost descoperită cu ocazia unei privegheze de către colegii Sanda şi Dan Băcueţ-Crişan de la Muzeul din Zalău. În momentul debutului sondajelor arheologice o porţiune din versantul sud-vestic al dealului era vizibil afectată de eroziunea naturală şi de acţiunea oamenilor. În acest sector ne-am propus să începem investigarea arheologică deoarece în profilul martorului de eroziune era vizibil un strat de cultură din care au fost adunate materiale arheologice în repetate rânduri. Ne-am propus pentru început lămurirea apartenenţei culturale a locuirii şi obţinerea unor date referitoare la stratigrafia sitului în acest sector. Iniţial a fost deschisă o casetă (C. 1) cu dimensiunile de 4 x 3,5 m, iar apoi o alta (C. 2) de 4 x 1,5 m aflată 1 m NV de prima. Nevoile financiare (şi lipsa mâinii de lucru) nu au permis sondaje mai ample în această primă etapă. Din păcate, s-a putut constata că în acest sector stratul de cultură a fost distrus cu ocazia unor lucrări vechi de terasare a versantului pentru viticultură. S-a păstrat un strat de cultură doar pe porţiunea dintre terase (unde nu s-a intervenit mecanic), dar având aspectul unor scurgeri produse probabil în momentul executării lucrărilor respective. Acest strat a fost mai bine evidenţiat în profilul nordic casetei C. 1 şi în caseta C. 2. În acest strat a apărut majoritatea covârşitoare a materialelor arheologice. 

Ceramica reprezintă categoria cea mai bine reprezentată numeric. Este vorba însă doar de fragmente de dimensiuni reduse, puţine exemplare pretându-se la o restaurare parţială. Datorită caracteristicilor solului (acid şi umed) majoritatea fragmentelor sunt prost păstrate. În cazul categoriei de uz comun avem de-a face cu vase de provizii de dimensiuni medii cu buza uşor răsfrântă, lucrate dintr-o pastă omogenă, bine arsă. Drept degresant s-au utilizat în acest caz pietriş şi bucăţi de mică iar suprafeţele nu sunt finisate (în majoritatea cazurilor aceste vase au o suprafaţă zgrunţuroasă). Decorul acestei categorii se reduce la alveole pe marginea răsfrântă a buzei sau la brâuri alveolate dispuse imediat sub buză. Într-un caz avem de-a face cu un decor de linii incizate în zig-zag dispuse pe interiorul buzei. Ceramica categoriei fine este lucrată dintr-o pastă omogenă, bine arsă, În amestec cu nisip fin şi paiete de mică. Suprafeţele sunt de obicei netezite, dar slipul a dovedit o slabă aderenţă. Apar mai ales străchini-castroane, chiar şi un exemplar cu buza lobată, dar sunt bine reprezentate şi aşa numitele ulcele (Chidioşan). Decorul acestei categorii este mai bogat, vădind totuşi o accentuată „lipsă de inspiraţie”. Apar mai ales caneluri oblice, de diferite lăţimi, precum şi benzi haşurate „în reţea” sau simplu cu linii înclinate, precum şi triunghiuri realizate din linii incizate. Un element important îl reprezintă apariţia decorului tip „besenstrich ” precum şi a celui realizat în tehnica „kammstrich” pe câteva fragmente. În afara fragmentelor ceramice mai sus descrise au fost descoperite un fragment de rotiţă din lut şi un aşa numit „cap de băţ”. O singură piesă de metal a fost descoperită în campania anului 2001- o dăltiţă plată din bronz (L – 4,6 cm, l max. – 1cm), asemănătoare celei descoperite în nivelul 2 al aşezării de la Derşida „Dealul lui Balota”. 

Sursa:  Cronica cercetărilor arheologice din România

CIMT Plopiș

Magia toamnei

Am pornit fără să ştiu exact unde merg, dar cu gândul de a surprinde în câteva poze, culorile toamnei. Curcubeele acelea de frunze, dar nu pe marginea unei străzi din oraş, ci undeva în mijlocul naturii, departe de zgomot, departe de confortul acela care te face să ai impresia ca el e cel mai important şi pentru care, fără să-ţi dai seama, îţi pierzi timpul şi sufletul şi viaţa uneori.
Toamna deja şi-a intrat serios în rol şi padurile de fag din Mulţii Plopiş sunt parcă vopsite de un copil, în roşu, galben şi portocaliu. Printre goruni, stejari, sau fagi însă, brazi invidioşi parcă pe culorile calde stau totuşi drepţi.
Fiecare anotimp are frumuseţea lui, natura se metamorfozează de fiecare dată…la fel cum, fiecare etapă a vieţii omului are frumuseţea ei. Frunzele ce cad, simfonia de culori, nostalgia inimii, parfumul roadelor… fac parte din miracolul naturii.
Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie şi atâtea minuni se petrec…Uneori, „ea” este o “vară” întârziată.

CIMT Plopiș

Haidaț pă la noi

Am fost invitaţi pentru a treia oară la acest evenimentul “Haidaţ pă la noi! Deschideţi lada cu zestre sălăjeană” şi ne-am simţit tare bine. Este un eveniment al prieteniei şi bunei dispoziţii. Noi am participat cu produse tradiţionale specifice zonei noastre, încercând să punem în valoare tradiții culinare, culturale și folclorice specifice Văii Barcăului.

Cu speranța că am stârnit interesului celor care au trecut pe la standul nostru pentru promovarea rețetelor de bucate tradiționale care sunt moștenite din generație în generație, bucate pregătite cu ocazia anumitor sărbători de peste an sau pur și simplu în mod obișnuit, le mulțumim organizatorilor și așteptăm următoarea ediție!

CIMT Plopiș

File din istoria localității Făgetu

Autor: Rolnik Martin

În timpul Imperiului habsburgic și apoi Austro-Ungariei, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în partea de Nord-Vest a Ardealului mai ales, dar și în ținuturile Bucovinei, au venit grupuri de slovaci pe aceste meleaguri de pe teritoriul actual al Slovaciei, mai ales de pe partea de Nord-Vest din ținutul „Orava”. Unii au venit ca mici meseriași, întemeietori ai micilor fabrici de sticlă. Aceștia și-au denumit localitățile unde s-au așezat cu numele de Huta. Așa de exemplu avem localitatea Huta-Bogdana din județul Sălaj, unde până în anul 1947 populația de etnie slovacă a ajuns la peste 70 de familii. Tot așa avem localitățile: Huta-Șinteu, Huta-Voivozi, din județul Bihor; Marca-Huta, județul Sălaj; Huta-Certeze, în județul Satu-Mare. Unii dintre cei veniți au fost mici meseriași. Alții au fost aduși aici ca tăietori de lemne și li s-a promis că vor primi terenul pe care-l vor defrișa, în schimbul altei renumerații, pentru munca prestată. Trebuie să nu uităm că în acea perioadă ținuturile de unde au plecat de pe teritoriile de astăzi ale Slovaciei, atunci a fost o mare secetă. Incendiile prin satele cu căsuțele lor de lemn au fost foarte dese. Populația numeroasă care a fost, relativ, acolo pe aceste ținuturi, nu a mai putut să trăiască din pământul ce l-au cultivat acolo. De aceea, s-au dus cu speranța că o să aibă o viață mai bună sau cel puțin urmașii lor pe unde au auzit că este de lucru. Între cele două războaie mondiale au plecat mulți în Brazilia. În ziua de rămas bun s-au întâlnit lângă biserica lor. Acolo a fost plâns și jale. Unii au plâns că rămân aici, alții că pleacă. Cei care s-au hotărât să plece peste Ocean au rugat să li se tragă clopotele de la biserică, deoarece pentru ei drumul spre Brazilia se putea termina undeva pe mare sau oriunde nu vor avea parte de înmormântare creștină. Apoi, după 1947-1948, mulți au fost repatriați, dar nu pe teritoriul de unde au plecat strămoșii lor, ci au fost duși la granița dintre Cehia și Germania sau Cehia și Austria, în satele și casele de unde au fost izgoniți cu forța familii de etnie germană. Astfel, guvernul cehoslovac a reușit să facă „gard viu” din familii de slovaci aduse din România sau din alte zone ale Europei. Foarte puțini au rămas atunci aici și în localitatea Făgetu-Sălaj. Dar faptul că atunci familiile s-au orientat conform credinței creștine și nu și-au omorât copii mici doar concepuți, au reușit ca să se reînnoiască aceste localități. Apoi au venit anii 60, după ce Ceaușescu a ajuns la putere și s-au construit în Aleșd, județul Bihor, două fabrici mari: „Refractara” și „Combinatul de ciment”. În aceste condiții, mulți locuitori din zona Făgetului, dar și a localității Șinteu, județul Bihor, au plecat să lucreze în aceste fabrici și așa s-au format comunități destul de mari de slovaci în localitățile bihorene Aștileu, Peștiș, Lugașul de Jos și câteva familii în Urvind. Au devenit, astfel, locuitorii acestor localități. În special în Aleșd s-au stabilit mulți slovaci. Apoi, în anii 70, când politica lui Ceaușescu și a regimului comunist a fost ca în schimbul unei anumite sume de bani ce a plătit statul german (capitalist) pentru fiecare persoană sau familie – lucru care s-a făcut dar nu s-a spus oficial -, în satele de unde au plecat cei de etnie germană din Banat, au început să vină familii de slovaci din Bihor și Sălaj. Aceasta pentru că li s-a promis o viață mai bună, fiindcă acele C.A.P.-uri au avut ogoare roditoare și oamenii din zona Sălajului și a Bihorului au fost foarte harnici. Așa s-au repopulat aceste sate rămase după cei de etnie germană cu familii slovace din zona noastră. Dar pe lângă familii slovace au venit în aceste sate și familii din zona Moldovei și a Olteniei. Așa sunt satele: Brestovăț, Vukova, Bacova, Butin, Gătaia, județul Timiș, Țipar, Șintea Mică, Fântânele. Au mai plecat și în localitățile unde și până atunci au fost localnici de etnie slovacă (de exemplu Nădlac, Peregu Mare și Semlac – județul Arad). Să ne întoarcem la localitatea Făgetu-Sălaj. Inițial această localitate s-a numit Valea Ungurului (Magyarpatak). Și slovacii i-au spus Madarpotok sau numele slovac Gemelcicka. Localitatea a avut această denumire până în anul 1960. Atunci, conducătorii județului Sălaj s-au hotărât să schimbe numele localității noastre în „Făgetu” sau „Codreni”. Localnicii de aici au acceptat mai bine denumirea de „Făgetu”, în loc de „Codreni”. În această denumire s-au simțit mai loviți decât cu denumirea de „Făgetu”. Localitatea Făgetu are mai multe „districte” și se întinde pe o suprafață de 40 km pătrați. Are forma literei Y. Partea de jos a acestei litere o formează porțiunea care ne leagă de comuna Plopiș. Până în Hurez, din comuna Plopiș avem 7 km. Până în comuna Plopiș avem 9 km. Părțile de pe litera Y – cele două brațe – au peste 10 km. Cel din stânga este vecin cu comuna Borod, iar cel din dreapta merge spre localitatea Șinteu, județul Bihor. Făgetul este chiar pe marginea județelor Sălaj și Bihor: de comunele Borod, Aușeu ne desparte doar drumul. Și în aceste comune, mai ales în comuna Borod, județul Bihor, în satul Șerani, avem multe familii de etnie slovacă. Pe teritoriul Făgetului sunt: o școală cu clasele I-VIII, în centrul localității Făgetului, aproape de clădirea bisericii și a clădirii casei parohiale. Aceasta este școala nr. 1 din Făgetu. – o școală cu clasele I-IV (școala nr. 2) a fost construită de guvernul slovac în anul 1936, cu acordul autorităților statului român. Ea se găsește pe brațul stâng al literei Y. Pe brațul drept al literei Y se găsește școala nr. 3 din Făgetu. Construită de statul român acum 35 de ani. – tot pe teritoriul județului Sălaj, într-o casă particulară, se găsește școala Luncșoara-Râturi. Aceasta aparține de Inspectoratul Școlar al județului Bihor. Și acum în timpuri de criză sunt la Făgetu aproximativ 150 de elevi. Școala nr. 1 a fost construită în anul 1872 de Episcopia romano-catolică de Oradea și prin parohia ce s-a înființat aici peste câteva decenii, Episcopia a organizat învățământul în această școală, plătind și învățătorul. În actele din Cartea Funciară figurează sub denumirea Kozsegi iskola – școala comunală. Registrele cu plata Învățătorului din aceste timpuri, cât și documentul școlii, denumit Kronika Skoly nr. 3 (Cronica școlii nr. 3) atestă aceasta. A fost scrisă de învățătorul Rončiak Gejza, originar din satul Marca-Huta, județul Sălaj, care a fost aici învățător în anul 1947. Mărturia acestei cronici scrise în limba slovacă o voi traduce aici: „Încep să scriu această carte de amintiri în timpul când mulți dintre connaționalii noștri slovaci au părăsit România și se întorc în țara lor de baștină – Cehoslovacia. Ei pleacă din patria în care au venit înaintașii lor în anul 1800. Ei au fost slovaci săraci, pe care sărăcia i-a obligat să plece din țara lor și să meargă să-și caute pâine în ținutul care lor le-a fost străin, necunoscut. Au venit în regiunea plină de păduri, pe dealuri care astăzi le vedem lucrate – Valea Ungurului, în slovacă Gemelčička, în ungurește Magyarpatak. Baronul Banffy i-a primit cu bucurie ca forță de lucru de care a avut nevoie. Drumul (călătoria) din patria de origine a fost foarte greu. Copii lor și lucrurile mici pe care le posedau și le-au adus pe spatele lor. Au venit pe jos. Numai unii dintre ei au avut căruțe. Banii care i-au avut asupra lor i-au ascuns în ruda căruței, gândindu-se că vor fi prădați pe drum de oameni răi. Prenumele primilor care au venit aici sunt: Vavra, Munka, Sojka. Hečko, Michalčak, Podhora, Dekret, Tisoň, Merčak, Valiček, Kurek (aceasta din urmă a avut și porecla Oravec – deci provine din Orava). Aceștia toți au fost tăietori de lemne. Au tăiat pădurile și pe locul defrișat, posesorul acestor păduri simple din lemn și de cele mai multe ori au avut doar o cameră (izba) și de aceea în denumirea actuală a localnicilor, oamenii nu spun dom la denumirea casei, ci izba. (Corect este Casa=Dom, Izba=Cameră – nota autorului acestor pagini). Acești oameni, după ce și-au construit căsuța din lemn, pe lângă casă au scos rădăcinile și buturugile ce au rămas după tăierea copacilor. Fiecare și-a curățat cu toporul și știoaca (sapă de rădăcini) atât cât a avut putere el și familia sa. Căsuțele au căutat să le facă undeva lângă un izvoraș, deoarece nu a existat o sursă de apă sigură, vreo vale. Astfel au început să-și cultive cartofi, ovăz, secară, în acest ținut sărac și pietros. Astăzi (anul 1947) localitatea mai are 128 de familii care în total au 865 de suflete, toți de etnie slovacă. Cea mai apropiată gară de tren este la Nușfalău, la 20 km de Făgetu. Localitățile vecine cu Făgetu sunt: Plopiș la 8 km; Valea Tărnei la 4 km; Șerani la 8 km. Aparținem de raionul Nușfalău și județul Sălaj, cu centrul în Zalău, la 48 km. Notariatul și Oficiul Poștal este la Plopiș, la 8 km. Localitatea este răsfirată pe o mare suprafață. Casele sunt departe una de alta. Singurul drum care este aici este cel din Borod spre Plopiș. Distanța dintre case este de 200-400 m și până la 1.000 m. Este foarte greu să se deplaseze localnicii în caz de nevoie. Nici sluga comunei nu poate cu toba să înștiințeze pe toți localnicii despre veștile care trebuie să le spună. Cel mai bine de a-i informa pe oameni se face duminica în biserică. Dacă totuși în timpul săptămânii, sluga satului suflă goarna de pe deal, cei care îl aud știu că trebuie să vină la adunare. Satul are 40 km pătrați. Districtele acestui sat sunt: Kuty, Pletica, Socek, Dealul lui Petru, Podoskola, Salajka, Ursula, Grohotiș, Măgura, Varatik, Dosokuty, Polanky. Casele mici sunt construite din lemn cu acoperiș din paie sau scândură. Alte case mai noi au fost făcute din pământ bătut în forme din scândură și apoi au fost acoperite cu șindrilă. Acestea aveau deja trei încăperi. Un pridvor, iar din pridvor a fost cameră spre stânga și una în dreapta. Așa aceste case au primit denumirea „casa în două capete”. De obicei familia în timpul zilei a fost în pridvor și seara s-au culcat, fiind mulți, și în pridvor și în camerele alăturate. Casele au ferestre mici 30 x 40 cm. Înlăuntrul casei este următorul aranjament: în pridvor este un cuptor care servește la făcut pâine. În unele locuri așa este construită încât unii copii au pe acest cuptor și locul de dormit. În timpul iernii și în timpul zilei sunt aici pe cuptor și locul de dormit. În timpul iernii și în timpul zilei sunt aici pe cuptor copii mai mici. Pe laturile camerei sunt paturi făcute acasă de stăpânul casei sau de alții. În mijlocul camerei este masa și pe lângă masă sunt lavițe (bănci). Scaune nu sunt și dacă totuși undeva sunt, atunci unul sau două. Deasupra patului, în fiecare casă au și leagănul pentru copil, confecționat din pânză de cânepă prinsă cu patru colțuri pe grinda tavanului. Se folosește mai ales noaptea, pentru ca mama să poată dormi. Cu ajutorul unei sfori se pune în mișcare acest leagăn. Într-o casă locuiesc și 7-8 persoane. Imediat lângă casă este grajdul pentru vaci și oi. Grajdul este mic. Lângă grajd este șura în care este fân. Porcii sunt ținuți într-un coteț. Curtea nu este îngrădită. Nu au fântâni adânci – fântâni săpate. Cei mai mulți se alimentează cu apa ce curge din izvoraș. De aici beau apă și animalele din gospodărie. Pe lângă casă sunt mulți pomi fructiferi. Cei mai mulți sunt pruni, peri, meri sau cireși. Dacă anul este bun și sunt cireșe multe, atunci ei își fac țuică de cireșe. Pământul este slab roditor. Oamenii cultivă cartofi, ovăz și secară. Acolo unde sunt penți mari, producția este și mai slabă datorită faptului că apa de ploaie spală ce e bun în acest pământ. Oamenii trăiesc mai mult din tăiatul lemnelor și din arderea lemnului pentru a obține cărbune. Pentru aceasta sunt nevoiți să cutreiere pădurile țării. Pământul este arat de două ori pe an. Au pentru aceasta un plug cu schimbător (pentru a putea ara în pantă și a nu face curse în gol cu animalele care trag plugul). După ce este arată o pantă, oamenii fac acolo pe o suprafață arată câteva șanțuri care să stăvilească apa de ploaie, să nu le spele panta și să nu le strice terenul arat. Suprafața arată este apoi dată cu grapa. Nu este nivelată și cu cilindru. Nu se folosesc îngrășăminte chimice. Se aplică gunoiul de grajd în fiecare an, pentru că ploile din toamnă reușesc să spele pământul arat. Primăvara, cartofii sunt plantați cu plugul: se pun în brazdă și apoi se acoperă cu plugul. Secara semănată trebuie curățată de spinii tineri care apar pe ogor. Secerișul este făcut cu coasa sau cu secera. De cele mai multe ori aceasta fac femeile, deoarece soții și feciorii lor sunt prin pădurile țării la lucru. Ovăzul și secara ce se cultivă este bătut (treierat) cu un utilaj numit „Rapcaci”. Acesta este mânat de 4 bărbați (ei sucesc doi câte doi pe fiecare parte a utilajului o roată care pune în mișcare osia acelui utilaj, pe care sunt prinși dinți. Unul din bărbați alimentează manual utilajul cu grânele secerate (snopuri de ovăz sau secară). Iar 10-12 oameni cu furca în mână prin ridicarea cu furca a paielor ce vin din utilaj, fac boabele să cadă pe pământ din aceste paie. Rotirea utilajului este foarte grea. De aceea, cei ce sunt la rotirea utilajului sunt schimbați din 15 în 15 minute. Secara este bătută cu țepii. Aceasta e o unealtă formată dintr-un par lung de 2 m și altul de 50 cm, legate între ele cu sfori de piele. De aceea, este astfel prelucrată secara, deoarece în acel utilaj se sfarmă paiele, pe când dacă se bate snopul de secară cu țepii, paiele rămân lungi și pot fi folosite frumos la acoperișul caselor și a grajdurilor. Îmbrăcămintea este confecționată de localnici. În special de către femei. Încearcă să cultive cânepă cât mai multă. Toamna o prelucrează acasă. Iarna cu „kolovrat” fac fire din cânepă (din fuior). Apoi cu utilaj-război de țesut își fac pânza necesară. Cei care au oi, din lâna lor reușesc să facă postav tot cu mijloace primitive proprii. Totodată, încearcă, cu mijloace proprii, să-și facă și utilajele necesare pentru gospodărie. În împrejurime nu sunt fabrici. Toți locuitorii sunt săraci. De aceea nu fac deosebire între ei. Lucrează împreună și se bucură împreună. Și la necaz sunt tot împreună. În Valea Ungurului (actualul Făget – n.n.) sunt două școli: una nouă în districtul Kuty și cealaltă veche în districtul Salajka, lângă biserică. Școala nouă a fost construită de Republica Cehoslovacia în anul 1936. Școala veche a fost construită în anul 1872 de biserica romano-catolică, mai concret de Episcopia romano-catolică de Oradea. Până la războiul mondial nu s-a pus accent prea mare pe învățătură. Oamenii au fost săraci. Nu prea au văzut rostul învățăturii. Apoi, majoritatea învățătorilor ce au predat în școala veche au fost de etnie maghiară. După primul război mondial, în școala veche au predat următorii învățători: 1) Ștefan Rohnak, în perioada 1918-1923; 2) Eugen Domokoș, în perioada 1923-1928; 3) Ida Stydl, în perioada 1928-1931; 4) Rudolf Docolomansky, în perioada 1931-1934; 5) Ștefan Kapitz, în perioada 1934-1939; 6) Ștefan Smolak, în perioada 1939-1940; 7) Ilona Szidl, în perioada 1941-1943; 8) Margita Kovacs, în perioada 1943-1945; 9) Pavel Pohanka, în perioada 1945-1947; 10) Adela Bachrata, în anul 1948. Școala din districtul Kuty a fost construită în anul 1936. În această școală au activat: 1) Vavro Zoričak, în perioada 1936-1938; 2) Vojtech Spendla, în perioada 1939-1940; 3) Pavel Pohanka, în perioada 1943-1945; 4) Alfonz Ferenčik, în perioada 1945-1946; 5) Ludovit Slopak, în perioada 1946-1947; 6) Zita Valaskova, în perioada 1947-1948. Chiar dacă școala a fost construită în anul 1872, locuitorii acestei localități sunt rămași destul de mult în urmă din punct de vedere cultural. Numărul analfabeților este mare. Cauza acestui flagel poate fi: 1) războiul mondial; 2) localitatea împrăștiată pe suprafață mare; 3) situația săracă a familiilor de aici. Până în războiul mondial și pe perioada acestuia la școală nu s-au predat cursurile și dacă câteodată da, atunci au fost făcute ocazional. Tații acestor copii au fost pe front, iar mamele au avut și așa multe greutăți cu asigurarea hranei și a celorlalte lucruri necesare copiilor lor. Așa au neglijat școala. Unii sunt departe de școală, uneori la peste 7 km. Dacă este o iarnă grea, din cauza zăpezii mari, copiii vin la școală foarte greu. În anul 1946 o lavină de zăpadă a acoperit 3 copii dintr-o familie, care s-au dus la fântână după apă. Au fost găsiți morți a doua zi, cu ajutorul multor oameni care au sărit în ajutor să-i caute. Din cauza sărăciei mari, tatăl familiei este incapabil să asigure haine potrivite pentru fiecare copil ca să meargă la școală. Deseori, băieții care au deja 13-14 ani sunt luați în păduri la tăiat lemne (manual) pentru a câștiga bani pentru ei și întreaga familie. Totuși, s-au găsit și părinți care și-au trimis copii la studii medii. Aceștia sunt Martin Trojak și Francisc (Alexandru) Chromek. Copii lor studiază în Șimleu Silvaniei la gimnaziu. În anul acesta (1948) cele două familii nu și-au mai trimis copii la studii, deoarece așteaptă să plece definitiv în Cehoslovacia. Chromek și-a trimis feciorul la școala slovacă din Nădlac (ciclul II), deja în anul VII. Locuitorii de aici sunt foarte religioși. Vin la biserică pe jos și 7-10 km. Biserica este totdeauna plină duminica și în sărbători. Toți sunt de religie romano-catolică. Nu se prea obosesc cu cititul cărților și a revistelor. Gândurile tuturor se rotesc doar pe lângă ideea cum ar pleca cât mai repede de aici. Până acum (deci 1947-1948) au plecat de aici 2020 persoane. O mică parte a plecat deja în anii 1945-1946. Au plecat în Slovacia și de acolo în Cehia. Dar, cei mai mulți au plecat în cadrul acțiunii organizate de Comisia de repatriere. Aproape toți sunt în raioanele Krumlov, Susice, Prachatice, Cheb, Vimperk. Unii dintre ei, cu timpul, s-au mutat în Slovacia, în raioanele Dunajska Streda și Turcian-sky sv. Martin. Majoritatea celor care au plecat sunt mulțumiți că au plecat. Aproape fiecare din ei și-a lăsat aici o anumită avere sau rudelor rămase aici sau în custodie statului român. Acolo aceasta nu li se recunoaște. Sunt și alte cauze pentru care ei plâng că au plecat. Este nevoie de timp ca să se obișnuiască cu condițiile și cu situația de acolo. Multora le este frică că se vor răzbuna pe ei acei germani care au fost nevoiți să-și părăsească casele, averea din aceste localități din Cehia și să plece forțat în Germania. Locuitorii de alte etnii, care au locuit cu ai noștri în Făgetu, se despart greu de cei care pleacă în Cehia. Aceasta deoarece au trăit aici împreună greutățile și bucuriile. Astfel, s-a format, cu timpul, între ei și o prietenie sinceră. Locuitorii de aici își aduc aminte cu mare cinste de cei care au participat la binele localității lor: preotul David Kornel, învățătorul Rudolf  Docomansky sau cantorul Karol Mondek”. (Până aici este cronica de la școală – n.n.).

Sursa: https://www.caietesilvane.ro/articole/1786/File-din-istoria-localitatii-Fagetu-Salaj.html

Iulie 2012

CIMT Plopiș

Sfânta Maria Mare

Sărbătoarea Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului este cunoscută de toți creștinii în acest fel deoarece Sfânta Fecioară nu a murit, ci s-a ridicat mai presus de ea cu ajutorul Fiului ei. Mulți creștini nu cunosc faptul că Maica Domnului este singura dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are parte de o rânduială liturgică de înmormântare, asemănătoare cu cea a lui Hristos.

La Plopiş se cei plecați se întorc acasă să se revadă cu cei dragi. Tot azi, vei găsi musafiri invitaţi la fiecare casă de om gospodar. Chioaştele (sarmale) sunt nelipsite, mai ales în această zi, din meniul fiecărui plopişan!

 

 

CIMT Plopiș

Iaz, satul morilor pe apă

Peisaje ce par rupte dintr-o poveste, mirosul pădurilor de brad, rezervaţia naturală „Mlaştina de la Iaz”, „Băile Iaz” – băi cunoscute pentru efectele lor terapeutice, obiceiurile şi folclorul zonei bine conservate şi nu în ultimul rând „Muzeul de Artă Populară al Ligiei Alexandra Bodea”, fac din satul Iaz una dintre cele mai atractive sate ale judeţului Sălaj. Satul Iaz aparţine de comuna Plopiș, aşezat în partea de sud-vest a judeţului Sălaj.

Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz.

Valea Iazului se varsă în râul Barcău pe teritoriul localităţii Boghiş.

Trebuie menţionat faptul că satul a fost împărţit în două părţi: Iazul de Jos şi Iazul de Sus („Felső”, „Alsó”), ambele corespund Iazului din zilele noastre. De altfel azi se disting trei părţi: Iazul de Sus sau Groşi, Iazul de Jos împărţindu-se şi el în două părţi – Iaz şi Cehal.

Ipoteze privind originea numelui Iaz – toponimul este identic cu apelativul românesc iaz „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” sau „derivaţie dintr-un râu spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În localitatea Iaz au existat înainte mai multe mori pe apă (Viluchi, Neoachi, Teofil şi a Torji), dar şi piuă şi fierăstrău (a Torji).

Autor: Cristian Borz

Sursa: http://www.caietesilvane.ro/articole/2228/Iaz-satul-morilor-pe-apa.html

Moara ocupa un element aparte în cadrul comunităţii săteşti, precum crâşma, aşteptând rândul la măcinat, ţăranii aflau ultimele veşti din sat, pe care apoi le comentau fiecare după puterile sale.

CIMT Plopiș

Istoria uitată

În jurul anului 1920 s-a decis să se investească în industria prelucrării lemnului. Datorită comunității numeroase de slovaci care erau cunoscuți drept buni tăietori de lemne, firma elvețiană La Roche a decis să investească în zona Făgetu (comuna Plopiș). În 1920 a fost construită pe ruta Iaz-Nușfalău mocănița care transporta lemnul tăiat de slovaci spre fabrica de cherestea de la Nușfalău.

Traseu anevoios prin pădure

Traseul mocăniței era unul anevoios. Ecartamentul îngust măsura 30 de kilometri și era parcurs de locomotivă cu abur rezultat din arderea lemnului cu care era alimentată. Calea mocăniței pornea din pădurile situate la înălțimi de peste 700 de metri din vârfurile Munților Plopiș și străbătea Valea Iazului, cu suite și coborâșuri prin toți afluenții văii. Mocănița cu vagoanele pline de lemn poposea într-o zonă mărginașă a localității Iaz, pe drumul spre Făgetu de unde sutele de muncitori se aprovizionau cu alimente și bunuri necesare traiului de munte de la magazinele organizate de comunitatea evreiască din zonă. Apoi își continua drumul anevoios prin abur și fum, pe la mica așezare de la Preoteasa. Pleca apoi spre Boghiș, unde mai poposea câteva minute, și într-un final se oprea la celebra fabrică de cherestea din perioada interbelică de la Nușfalău, unde întregul material lemnos rezultat din tăierea fagului era descărcat din zecile de vagoane.

Fabrica de cherestea de la Nușfalău

Perioada de glorie a industriei lemnului din zona sud-vestică a județului Sălaj era confirmată și de apariția fabricii de cherestea de la Nușfalău. Fabrica era situată în apropiere de gara din Nușfalău, pentru ca vagoanele care porneau din valea Iazului și străbăteau înălțimile munțiilor Plopiș să poată descărca fagul tăiat la Făgetu de către slovaci. Fabrica era în plină dezvoltare. Se ocupa de prelucrarea materialului lemnos. Întâi, lemnul se fierbea în cazane, pentru a putea fi mai apoi modelat. Apoi se tăia și prelucra pentru traverse de cale ferată și podețe. În cadrul fabricii exista și o secție unde se construia mobilier pentru diferite utilități, de la birouri până la mobilier de uz casnic. Fabrica avea sute de muncitori, cu precădere din localitatea Nușfalău dar și din zonele limitrofe.

Ce a mai rămas din ce-am avut

Mocănița de la Iaz și fabrica de cherestea de la Nușfalău au dăinuit 28 de ani, timp în care s-a dezvoltat o puternică industrie a lemnului în sud vestul Sălajului. Lemnul din pădurile Iazului prelucrat la întreprinderea de la Nușfalău era apreciat atât în țară cât și peste hotare. Zona unde era amplasată fabrica era apropiată de granița nord-vestică cu Ungaria. În 1939, în momentul în care a început a doua conflagrație mondială, utilitatea mocăniței și a fabricii a fost schimbată, la fel ca restul fabricilor de pe teritoriul României. Mai marii vremii n-au mai avut nevoie de mobilă ci de armament pentru armata ungară, după cedarea Transilvaniei de Nord. Așa că au tranformat-o în fabrică de armament. Fabrica, la fel ca trenul ce străbătea sud-vestul județului, a fost însă naționalizată forțat în anul 1948. Acela a fost și momentul în care a început declinul industriei lemnului din zona Plopiș-Nușfalău.

Urmele unei civilizații a lemnului

În ziua de astăzi au rămas doar urmele unei civilizații a lemnului, care pare să fi dăinuit în sud-vestul Sălajului în urmă cu mii de ani, nu cu zeci. Declinul a început la 1948 când regimul Stalinist a fost instaurat în întreg teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic. Astăzi a rămas doar ruină. Mergând spre cascadele de la Iaz se mai pot vedea prin pădure urme ale ecartamentului elvețian. În zona Boghișului se mai observă, pe drumurile lăturalnice ale satului, urme din podețele pe care mocănița le străbătea în drumul spre Nușfalău.

Sursa: Graiul Sălajului

Plopiș

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1227, când satul apare sub numele de Bozia-Gemelchen,

Iaz

Numele localităţii provine de la apelativul românesc iaz, adică „apă stăvilită formând un lac artificial mai mic sau o bolboacă mai mare” ori „derivaţie de rîu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău”. În satul Iaz au existat mai demult mai multe mori de apă, de la iazurile acestora e probabil ca să provină numele localităţii.

Prima atestare documentară a satului Iaz este din anul 1342 sub denumirea de Jáz, voievoda ipsorum (olacorum) de Jazi et ceteri olaci de eadem, Jazi, Jaz. Satul în acea perioadă aparţinea de Cetatea Valcăului.

Satul Iaz este străbătut de Valea Iazului, care se desparte în sat în „Matcă” şi „Pârâul Racoviţă”. Valea Iazului are mai mulţi afluenţi, pârâiaşe care izvorăsc din Munţii Plopişului precum Valea Peştilor, Valea Uliului, Valea Şes. Pe Valea Uliului se află Pârâul Pălincii, unde în vechime sătenii se ascundeau de autorităţi să facă vestita pălincă de Iaz. Tot aici se află Fântâna Lăzuranilor.

Sursa: http://www.caietesilvane.ro/articole/2228/Iaz-satul-morilor-pe-apa.html

Făgetu 

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1830, când satul apare sub numele de Valea Ungurului. Alte atestări documentare provin din anii 1850 Valia Ungureaszka, 1854 MagyarpatakValea ungurească, 1964 Făgetu.

Localitatea a fost înfiinţată prin colonizarea în zonă a slovacilor, de către împărăteasa austriacă Maria Tereza (1740-1780). Aceştia au fost aduşi din Slovacia pentru defrişarea pădurilor şi au primit ca răsplată locurile defrişate, pe care s-au aşezat.

CIMT Plopiș

Aceste fotografii vechi…

Aceste fotografii vechi au un farmec aparte și ne transpun într-o lume enigmatică, care putem spune că e pe cale de dispariție, despre care, unii dintre noi am auzit doar din cărți sau poveștile bunicilor.

Într-o lume în care aproape oricine are o cameră foto, obsesia pentru imagini este mai mare ca oricând. În urmă cu aproape un secol, însă, fotografia era ceva extrem de rar, iar cei mai mulți oameni nu erau fotografiați niciodată.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut mereu o fascinaţie pentru fotografie.  Imaginile de mai jos sunt adevărate mărturii ale modului în care trăiau oamenii în acele vremuri.

Crezi că cunoști pe cineva?

 

CIMT Plopiș

Festivalul Cireșelor 2018

S-a încheiat a III-a ediție a Festivalului Cireșelor de la Făgetu, comuna Plopiș. 

Mândri de peisajul din această zona a Sălajului, am vrut să afle cât mai mulţi ce frumuseţi se ”ascund” pe aceste meleaguri, ce tradiții și obiceiuri dăinuesc în zonă și cât de frumoase sunt toate acestea, puse la un loc.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au vizitat, celor care ne-au sprijinit în organizarea acestui eveniment, partenerilor, voluntarilor și nu în ultimul rând comunității locale, fără de care acest eveniment nu ar fi avut loc.

 

CIMT Plopiș

Activități

Festivalul Cireșelor 2018

Tur ghidat cu bicicleta

Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 9:00 la ora 12:00

Vă propunem participarea cu familia sau grup de prieteni la această activitate de recreere. În cadrul turului ghidat, se vor vizita obiectivele turistice marcate pe hartă, iar cei înscriși vor beneficia de gustări și suveniruri locale! Înscrierea este de 20 lei/persoană.

Cross-ul munților Plopiș 

Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 9:30 la ora 12:00

Această acțiune va fi atât pentru minori, care vor avea o linie de finiș la 3 km, cât și pentru majori, care vor alerga pe distanța de aprox. 10 km. 
Vor fi zone de hidratare, precum și o ambulanță în caz de situații neplăcute. Participanții vor primi tricouri, apa și toate cele necesare unei bune organizări. Taxa de participare este de 25 lei/persoană.
 
Prânz tradițional
Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 14:00 la ora 16:00
Prânz tradițional cu bucate alese pregătite după rețete locale. Masa se va servi la Făgetu, într-o locație pitorească.
Înscrierea este 20 lei/persoană.  
 
,, Clisă friptă-n botă ”
Sâmbăta 23 iunie 2018 de la ora 14:00 la ora 18:00
Distribuirea kit-urilor de fript clisă. Kit-ul include 1 bucată de clisă, o ceapă, pâine, brânză și o botă!
Prețul unui kit este de 10 lei/ bucată!
Facilități gratuite: – Zonă de parcare auto, Zonă de campare cort, Vetre de foc, Spațiu de joaca pentru copii ,,Sub Cireș”, Acces la expoziție fotografii vechi, Film în aer liber, Treasure hunting și multe alte surprize!
 
PROVOCARE:

Concurs de fotografie on-nline

Prezența în costum popular/ un articol vestimentar popular, pentru a marca ziua iei!

 

CIMT Plopiș

Cireşele amare

Apreciate nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru conţinutul bogat de vitamine şi minerale, cireşele amare se numără printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanţi. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mici şi cu gust amărui acrişor.

Fie că le consumăm proaspete, sub formă de sirop sau de dulceaţă, acestea sunt adevărate medicamente pentru organismul uman.

Un alt beneficiu al cireşelor amare este conţinutul bogat în potasiu, care împiedică creşterea nivelului colesterolului în sânge.

În comuna Plopiş, la Făgetu, acest an se anunţă cu o bogată producţie de cireşe ( sălbatice) amare. 

Aşadar e musai să fiţi prezenţi la a treia ediţie a Festivalului Cireşelor din acest an, din 23 şi 24 iunie. 

Am pregătit activități interesante pentru cei mici și cei mari, surprize şi specialităţi din zona Munţilor Plopiş.

Vă aşteptăm cu drag!

 

CIMT Plopiș

Festivalul cireșelor

Sezonul cireșilor înfloriți este o sărbătoare a primăverii care ne invită să ieșim în natură, pentru a ne bucura de peisaje de poveste, ce par adesea ireale.

Și la Făgetu cireșii și-au îmbrăcat straiele de sărbătoarte, în așteptarea festivalului dedicat lor, ce se apropie pe zi ce trece.

Cea de a III -a ediție a Festivalului Cireșelor din Făgetu, comuna Plopiș va avea loc în 23 și 24 iunie și propune activități interesante pentru cei mici și cei mari.

Revenim în curând cu mai multe informații și programul evenimentului.

CIMT Plopiș

Sub pământ

 O zi frumoasă de primăvară, o nouă excursie în împrejurimile comunei Plopiş. Între cele două sate – Plopiş şi Iaz – se află un deal care nu pare a fi cu nimic mai special decât oricare altul din această zonă.

Totuşi în această perioadă, când vegetaţia este încă la începutul perioadei de creştere am observat ceva neobişnuit pe acest deal.

Cred că aici, în pământul de pe această culme se află cea mai harnică comunitate de cârtiţe.

Sub pământ, locuinţa lor este un adevarat palat, cu multe încăperi, cu tuneluri largi, cu camere de popas din loc în loc. Odaia de dormit  şi-o fac de obicei într-un loc mai ferit, în dreptul unor tufişuri și nu în locul unde se înalţă muşuroiul.

Galeriile, răsfirate pe suprafeţe mari, sunt drumuri săpate ca să-şi caute hrana. Nu se ating de rădăcinile buruienilor întâlnite în cale, fiind o specie carnivoră în toată puterea cuvântului. Mâncarea ei constă din larve de insecte, din râme sau insecte care trăiesc în pamânt.

Uneori găseşte mâncare mai din belşug, alteori mai puțină. Ca să aibă oricând cu ce să se sature, își face rezerve, undeva în drumul tunelurilor. Acolo, într-o gropiță anume săpată, adună râme multe, cărora le face o operație chirurgicală ca să nu mai poată fugi în pamânt. Le retează capetele, iar  până ce le cresc la loc, le vine rândul la înghițit. Are, în acest fel, râme proaspete oricând vrea.

Trupul e o maşină vie pentru săpat tunele. Drept sfredel serveşte botul ascuţit, cu un zgârci la vârf, ce-i dă mai multă tărie. Ca sape servesc labele de dinainte, scurte, vânjoase, date-n lături, cu unghii ascuţite, lungi, adevăraţi dinţi de greblă. Cu labele de dinapoi azvârle ţărâna ieşită din săparea canalelor.

Cârtiţa (Talpa europaea) îşi duce viaţa în cotloane subpământene, tuneluri ramificate, cu răsuflători în dreptul muşuroaielor.

Pe acest deal, sub pământ, aceste animale și-au construit o adevărată metropolă, unde trăiesc probabil, cele mai harnice cârtițe din România!

 

CIMT Plopiș

Primăvara în mlaştină

Nimic nu-i mai frumos la început de primăvară decât natura care explodează în mii de nuanțe de verde și zeci de alte culori, în parfumuri delicate și emoții subtile.

Ne-am obişnuit ca natura să ne ofere constant creaţii ale sale extrem de ciudate, iar datorită lor trăim într-o lume mai frumoasă, mai plină de culoare, mai veselă.

Azi am ieşit în prima plimbare din acest an la Mlaştina de la Iaz, după multe zile în care am aşteptat să vină primăvara cu adevărat.

Cred că cel mai evident mod prin care suntem inundaţi de primăvară şi sentimentele pe care le aduce cu sine este prin apariţia florilor specifice sezonului.

Am lăsat maşina undeva la marginea satului şi am luat-o pe jos. Primăvara, pădurea este de o rară frumuseţe, raze de soare, adieri blânde de vânt, ciripit voios de păsărele, totul te face să simţi că trăieşti cu adevărat.

În aproximativ 1 oră, grupul nostru de 4 persoane, cea mai mica de 3 ani şi un pic, iar cel mai ”demult” de aproape 70 de ani, am simţit magia primăverii în pădure.

Şi dacă se spune că pădurea este un izvor de sănătate şi voie bună, cu siguranţă noi ne-am întors mai plini de viaţă şi cu speranţa că în cel mai scurt timp vom ieşii din nou să vedem şi alte lucruri minunate pe care acest anotimp le crează.

O mică galerie foto din această plimbare…

CIMT Plopiș

Tradiții și Obiceiuri Locale

Activitatea de pictură, Maria Îndurerată, este parte din proiectul ,, Tradiții și Obiceiuri Locale ”realizat de către Centrul de Informare și Marketing Turistic Plopiș, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus în parteneriat cu Școala Gimnazială Plopiș, Școala Gimnazială Făgetu și Școala Gimnazială Iaz.
Activitatea de pictură este prima dintre activitățile propuse urmând sa continuăm cu ateliere de meșteșugărit, cursuri de dansuri populare, broșuri cu rețete gastronomice vechi, obiceiuri populare, reconstituirea unor obiceiuri specifice zonei.
Mulțumim Ligiei Alexandra Pop, reprezentant al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, pentru coordonarea activității de pictură și Școlii Gimnaziale Plopiș pentru colaborare.

 

CIMT Plopiș