În această perioadă a început să se simtă în pădurile din Plopiș, Sălaj, adevăratul farmec al toamnei. Pădurea pare că se schimbă de la o zi la alta: verdele frunzelor începe să se amestece cu nuanțe de galben, arămiu și ruginiu, iar lumina blândă a toamnei se strecoară printre coroanele fagilor și stejarilor.
Aerul este mai rece și mai curat, iar după ploaie pădurea capătă un parfum aparte, de frunze ude, pământ reavăn și lemn. Potecile devin mai liniștite, covorul de frunze se îngroașă, iar printre el își fac apariția, uneori aproape ascunși, bureții de pădure.
Septembrie este o perioadă frumoasă pentru cei care iubesc căutarea ciupercilor. În zonele umede de fag și stejar pot apărea hribi, gălbiori, diferite specii de Russula, iar pe măsură ce toamna înaintează, pot fi întâlnite și ghebele. În poieni și la marginea pădurii pot apărea pălării mari de Macrolepiota, în timp ce pe trunchiurile căzute și pe cioate se dezvoltă numeroase ciuperci care descompun lemnul.
Dar frumusețea pădurii din Plopiș nu stă doar în ceea ce poți pune în coș. Uneori, un mic burete răsărit dintre frunze, mușchiul verde de pe un trunchi bătrân, o rază de soare printre crengi sau liniștea unei poteci sunt suficiente pentru a transforma o simplă plimbare într-o adevărată experiență.
Pădurea de toamnă are un farmec greu de descris. Este când luminoasă și caldă, când misterioasă și tăcută. Printre copacii înalți se aud doar pașii pe frunzele uscate, foșnetul vântului și, din când în când, câte o pasăre ascunsă prin desiș.
Iar pentru cel care intră în pădure cu răbdare și ochii deschiși, fiecare pas poate aduce o mică descoperire: un burete ascuns sub frunze, o ciupercă crescută pe un trunchi putrezit, o poiană liniștită sau un colț de pădure în care toamna pare că s-a oprit în loc.
Așa sunt pădurile din Plopiș în această perioadă: bogate, liniștite și pline de viață, într-un moment în care vara se retrage încet, iar toamna își așază culorile peste Munții Plopiș.
