O inimă de Broscuță
Volumul 2 – Primii pași spre maturitate
de Gheorghe Vîrtosu
– fragment –
”Pe timpul copilăriei mele aici se înălţa un copac singuratic. … copacul falnic, stârnise la rândul său gelozia copacilor din pădurea care mărginea câmpia întinsă. Crescuse dintr-o sămânță pe care o lăsase în zbor o pasăre măiastră. Nefiind iubită de alte păsări, pentru că era mai deosebită decât ele, aceasta voia un copac în care să-și facă cuib, cât mai departe de suratele sale invidioase. O vreme fuseseră fericiți împreună, pasărea aceea măiastră și copacul singuratic, fiind îndrăgiți de toate grânele din lanul întins.
Însă de la o vreme, copacul falnic, stârnise la rândul său gelozia copacilor din pădurea care mărginea câmpia întinsă. Se pare că gelozia ce mânase până acolo pasărea măiastră, încolțise în acel loc odată cu sămânța din care crescuse copacul, răspândindu-se peste întregul meleag.
Așa se întâmplă ori de câte ori începi un lucru, cu un gând nesăbuit: acesta va încolți si va crește odată cu lucrul tău.
Pentru a se răzbuna pe frumusețea copacului, ceilalți arbori au prins într-o noapte un fulger blestemat căruia i-au promis că îl vor ascunde în pădure, făcându-l nemuritor, dacă va reteza copacul ce domină întreaga câmpie. Nu puteau să-l mai vadă ca pe o aluniță pe un obraz catifelat, care atrăsese până și atenția norilor prin gingășia ei…”
