Există câteva zile în an în care natura pare să vorbească altfel. Printre ele sunt zilele din preajma Sânzienelor – o sărbătoare veche, plină de farmec, legende și tradiții care încă dăinuie în satele Țării Silvaniei.
Se spune că în noaptea de Sânziene câmpurile înfloresc, iar zânele bune dansează prin poieni, aducând belșug, sănătate și noroc. Fetele împletesc cununi din florile galbene de sânziană, iar oamenii le așezau la porți și la ferestre, în semn de protecție și speranță, sau le aruncau pe acoperișul caselor, câte o cunună pentru fiecare membru al familiei, iar cununa care rămânea cel mai sus pe acoperiș desemna că acel membru din familie va trăi cel mai mult.
În locuri precum Plopiș, unde natura și tradițiile merg mână în mână, această sărbătoare ne amintește cât de frumoasă este legătura dintre oameni și pământ. Mirosul fânului proaspăt cosit, liniștea dealurilor și florile care colorează pajiștile creează un peisaj ce pare desprins din poveștile bunicilor.
Sânzienele nu înseamnă doar o tradiție. Înseamnă bucuria verii, respectul pentru natură și dorința de a păstra vie moștenirea satului românesc.
