Despre dealul Cucleu, din Plopiș am mai scris în urmă cu câțiva ani (Cercetarea arheologică).
Azi însă, vom aborda acest loc puțin mai altfel. Așadar, să începem cu începutul…
Am pornit în căutarea bureților de prun, echipat cu un coșuleț din nuiele și aparatul foto. Cerul nu era nici de ploaie, nici senin, vântul bătea nici prea tare nici prea încet, iar afară nu era nici prea cald, dar nici prea frig pentru a hoinării o jumătate de oră prin natură, într-o zi de început de mai.
La baza dealului se află un canal, care alimenta o veche moară în vremurile de odinioară sau poate o ”topilă”…
Sus pe deal sunt plantați pruni, versantul dinspre munții Plopiș este împădurit, iar cel de către sat este tot o livadă de pruni.
Sus, pe coama dinspre sat, printre hățișuri se vede un bolovan mare, pus acolo pentru a acoperii intrarea într-o veche grotă, despre care se povestesc mai multe lucruri… unele mai ciudate ca altele.
